Ş-înc-o dată, măi, flăcăi!

EVZ recidivează cu o primă pagină dedicată unei reale personalităţi (cât timp, poalele spălate şi ridicate-n cap în public ale Mihaelei Rădulescu continuă să isterizeze ecranele tv şi primele pagini ale restului presei)! Da, taman EVZ se dă din nou în stambă, publicaţia care a deschis atâtor români fără discernământ apetitul pentru tabloide. Şi încă în nesfântă zi de luni, când, cică, trebuie să şochezi ochiul şi cerebelul cititoriului, adormit cu grătărelul gras de duminică. De data aceasta, avem un CTP, ca de obicei, încruntat (dar tare plăcut mie!) pe prima pagină. Mergeţi la interviu, pe link, veţi constata cum replicile par a fi rostite din limbă de cuţit. La noi la masă, CTP este binevenit, dăştepţii subţiri la nas şi defecanţii în ţiplă, nu prea. Îi primim, dar în picioare. Nasul lor subţire s-ar putea potrivi mai bine în preajma generoaselor buci Liicene. Ar fi, de altfel, singura ocaziune când m-aş vedea nevoit să practic cenzura. Vura! C.T. POPESCU: „Nu am visat să fiu preşedintele României”. Michelle, poate ar trebui să mergem pe la casieria EVZ, pentru plata pub...Tare, tare mi-e drag! Mai rar să pot împărtăşi/împărţi aşa cu un om aproape fiecare cuvinţel! Şi părerile despre scrisul pe foaie...

"- M.M.: Bloggerii îi vor scoate din meserie pe ziarişti?

- Nu, dar ziariştii vor fi siliţi - cei care vor face asta, nu eu - să se bloggerizeze. Nu scriu pe computer, am senzaţia că nu controlez textul, că nu sunt cuvintele mele. Eu trebuie să am trupuri moarte, cadavre pe hârtie. E ca un câmp de bătălie. Văd cuvintele tăiate, care au trăit o clipă, dar trupul lor mort are sânge. Eu vreau să scriu în continuare cu pixul, pentru a păstra legătura cu textul. Când scriu pe computer, am impresia că încerc să mângâi o femeie cu mănuşa de box. Sentimentul cu care faci să dispară cuvintele îmi dă o senzaţie de disconfort. Cel mai teribil este să scriu cu stiloul, atunci am impresia că se scurge sângele din mine."

"I.L.: Profeţiţi că internetul va depăşi televiziunea?

Nu eu. Televizorul are o mare problemă, slaba interactivitate. Câştigă cine-i oferă consumatorului mai multă interactiviate. El vrea să se implice. Vrea să fie în imagine, vrea să intre în text. Netul este paradisul interactivităţii. Dacă nu îţi place cum scrie boul ăla de Popescu, scrii tu. Mereu întâlnesc replica asta: bravo Nic, de la ora 22.45, ai scris un text excepţional, mult mai bun ca tâmpenia aia de editorial al lui Popescu! Televiziunea va muri din cauza lipsei de interactivitate. Când eram mic citeam o pagină de carte fără poze. Din cuvintele alea, construiam imagini. Acum, copiii sunt supuşi unui bom bar da ment de imagini prefabricate. Imaginea nu ajută imaginaţia."

Şi un articol care mi-a scăpat vinerea trecută. Despre un loc de vizitat şi de adăstat:

Vinul şampanizat la Castel