M-a obosit într-un asemenea hal (şi nu prin întindere) ”1900” al lui Bertolucci! În primul rând, credeam că bolşevicii vor fi doar o trimitere istorică, o creionare a contextului, nu o prezenţă exasperantă pe tot parcursul filmului. Sigur, numai fasciştii şi marii proprietari de pământ sunt caricaturizaţi, comuniştii erau îngerii fără aripi ai noului secol. Păcat de unele scene, unele compoziţii, de unele imagini de un grotesc reuşit. Teatralitate, gestică pompoasă, neverosimilă, ce cad greu la fiere. Ideologizare până în prag de vomă. Atâta roşu! Probabil că pentru anul fabricaţiei, filmul a fost o curajoasă joacă intelectuală de-a revoluţia permanentă. Mi-e mi-a provocat scârbă entuziasmul revoluţionar al unor bieţi ţărani italieni analfabeţi ce revendicau viaţa la comun cam în vremea în care, în România, avea loc cea mai importantă reformă agrară (poate că din întreaga Europă), iar moromeţii noştri primeau primele loturi, promise la intrarea în Marele Răsbel.Nu putea rămâne o frescă şi atât, o saga care să surprindă drame personale, intime, nepolitizate?
Remarcabilă prestanţa lui Donald Sutherland, care a intrat (ca multe alte caractere negative din mari filme ratate) excepţional în pielea personajului. Canin, diabolic, înfricoşătoare mimica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu