E o "urmă de creion" dintr-o carte despre care aş fi vrut să scriu mai devreme:
"număr în fiecare dimineaţă banii pentru pîine şi ziar. Din cînd în cînd primesc de la măcelar cîte-un rabat pentru şniţel sau duc acasă resturi de tapet cu păsări şi stele şi alte desene demodate. Dacă nu mă mai gîndesc că lumea o să rîdă de mine sau mă crede nebună, încep să sar într-un picior în jurul propriei umbre sau dansez desculţă-n zăpadă.
Cîteodată am chef să opresc oamenii necunoscuţi şi să le şoptesc la ureche ultima mea poveste sau să le dăruiesc inelul cu chihlimbar de pe deget, fluturii mei, pletele şi ce mai am. Şi peste tot îi întreb pe bărbaţii grăbiţi ca tine dacă le place Brahms."
*Francisca Ricinski - Trenul fără roţi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2008. În curînd.
2 comentarii:
In Bucuresti se gaseste aceasta carte? Fragmentul postat de tine m-a convins: as vrea sa o citesc. E multa sensibilitate (neostentativa, ne-dulceaga) in ce scrie.
Am gasit aici un interviu interesant cu doamna Riscinski...
http://www.pravaliaculturala.ro/template1.php?aa=2006&ll=11&menu=7
Nu ştiu dacă se găseşte, o pot lua pentru tine de la editură de aici, dacă doreşti.
Mă bucur că ţi-a părut interviul interesant, şi pentru mine a fost o plăcere să stau de vorbă cu doamna Ricinski (deşi emoţii am avut teribile, că dacă la recenzii mă pricep, la interviuri deloc)
Trimiteți un comentariu