duminică, 25 septembrie 2016

Sunete

Muzica nu e geloasă, dar acaparează, pe măsură ce ți se face mai dragă, tâlhărește - suflet și atenție, impune tăceri înaintea cărora nu mulți își regăsesc smerenia. Despre plăcerea de a asculta muzică se vorbește din ochi. Doar vocea mamei conține o putere de vrajă comparabilă cu cea a sunetului muzicii. Înainte ca muzica să tacă, nu mă interesează ce-ai făcut azi. Dacă crezi că poți, mai bine mi-ai descrie ceea ce simți prin a-mi recomanda să ascult un cântec!

duminică, 11 septembrie 2016

Fundături

Ca atunci când, știi, muncești să renovezi o clădire, stâlpi de susținere pentru încăperi surpate din interiorul meu, și simți că miza e o îndepărtată himeră, poate o păcăleală, iar diminețile, din cauza asta - tot mai plumbuite, tot mai toxice. Sentimentul că o execut ca pe o pedeapsă sau sub amenințarea pedepsei de a pierde totul. Timp în care sunt constrâns să port, pasămite, ca pe o salopetă de protecție gândul că mi-am pus simțirea, temporar, în cui. Trebuie să fac asta în singurătate, sub sabia unei prietenii tehnice cu mine însumi.

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Părăsire

"Alecule, eu altfel de viață mi-am dorit. Nu mă poți opri să fiu fericită. Ai ardei umpluți pentru o săptămână. Adio." 
Adriana Bittel - Cum încărunțește o blondă, Humanitas 2015

miercuri, 7 septembrie 2016

Germania & URSS și-au împărțit Polonia (și estul Europei) - în 1939

Pe 10 mai 2015, în cadrul unei conferinţe de presă ţinute împreună cu cancelarul german Angela Merkel, preşedintele Vladimir Putin a apărat Pactul Ribbentrop-Molotov, pretinzând că acesta ar fi fost doar o tentativă a URSS de a-şi asigura securitatea în faţa Germaniei naziste, în condiţiile în care protocolul adiţional secret arată altceva, că ambele puteri conveniseră să-şi împartă teritoriile ţărilor din Europa de Est. Acelaşi Pact Ribbentrop-Molotov a fost numit „o realizare colosală a diplomaţiei lui Stalin” de către ministrul rus al Culturii, Vladimir Medinski.

Pe 20 septembrie 2015, ambasadorul Rusiei în Venezuela, Vladimir Zaiemski, a afirmat că URSS nu a invadat Polonia pe 17 septembrie 1939, ci că, de fapt, Polonia fusese o aliată a lui Hitler. Peste câteva zile, şi ambasadorul rus în Polonia, Serghei Andreev, a spus că atacul din 17 septembrie 1939 nu a fost o invazie, ci un act defensiv, pentru a asigura securitatea URSS.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Zid de cărți

Pentru că nu mă mai simt demult bine strâns în brațele râvnitului echilibru, aș tot vrea să-mi cumpăr cărți. Ah, dacă a cumpăra ar fi egal cu a citi! Dacă a citi ar fi egal cu a trăi! Este, dar într-un cu totul alt ritm. Să cumpăr cărți și să zidesc cu ele. Să fac din ele cărămizi. Să mă zidesc! Să nu-mi mai fie dor.

miercuri, 31 august 2016

Sindromul post-defecare

Am o nedumerire: unele WC-uri, mai ales de prin instituții, corporații, restaurante (așadar, categoria publice) au opțiunea de a fi "trasă" mai multă sau mai puțină apă după ce le întrebuințezi. Carevasăzică, sunt dotate cu două clapete diferite (ca mărime) pe care le poți apăsa.

Care le-o fi rostul? Să fi presupus proprietarii că, după căcare, oamenii simt irepresibila nevoie de a privi o dată, înainte să plece, în vasul de toaletă, ca să-și evalueze (admire?) producția și, în funcție de ce (și, mai ales, cât) văd ei acolo, decid să apese clapeta mare sau pe cea mică?

Sau or fi gândit că unii "utilizatori" ar putea opta să tragă mai puțină apă, cu riscul de a nu curăța totul, că nu se știe: poate le "vine" din nou, în scurt timp?

Nu rar am întâlnit toalete în care debitul este înadins reglat pe minimum, pasămite să se facă economie (în contul igienei)! Porunca șefimii = cost-cutting (ce faci când ești în pană de idei despre modul cum se conduce o firmă? tai costuri!). Butonul își revine rapid, apa se oprește. "Pata de cafea e încă acolo!"

Mărturisesc cu satisfacție că, în aceste din urmă bude de chitroși, apăs clapeta aia în neștire, până mă asigur că n-a mai rămas nici un strop de apă în rezervorul din perete! Secretul e să-l ții apăsat până la ultima bolborosire!

Apoi, substanțele active, atent selectate, din apă își fac singure treaba, pătrunzând în profunzimea texturii - pentru o budă mai albă, mai proaspătă.

sâmbătă, 20 august 2016

Tortura libertății

"Majoritatea indivizilor nu înţeleg ce înseamnă libertatea şi sunt dezorientaţi de existenţa ei. Pentru că libertatea este indisolubil legată de responsabilitate, iar la acest capitol am fost întotdeauna corijenţi. Avem nevoie să ni se spună ce trebuie să facem pentru că altfel, multitudinea opţiunilor este paralizantă."
http://republica.ro/apostolii-cenzurii-anunta-un-nou-ev-mediu-in-europa

sâmbătă, 6 august 2016

Scormonire fericire

"A.C.-S.: Dacă iubim viața numai în anumite condiții, numai atunci când este fericită, înseamnă că nu iubim viața, ci fericirea. Or ceea ce trăim, bun sau rău, e viața noastră: iată că însăși dorința de a atinge fericirea devine un obstacol.(...) 
Adevărul secret al fericirii este că nu o putem atinge decât renunțând să o căutăm - nu pentru că am fi găsit-o, ci pentru că am înțeles că importantă nu e, în fond, doar o idee, un ideal, ci viața reală, așa cum este ea, fericită sau nefericită." 
(André Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Editura ART, 2008, trad. Marina Mureșan Ionescu)

duminică, 31 iulie 2016

Somnul național

Cu sobor de preoți, chemați să țină o slujbă de binecuvântare a poporului român, cu deja previzibilii militari, îmbrăcați de paradă, cu oficiali locali care și-au apăsat în neștire palma dreaptă sub țâța stângă (semn că îi doare la inimă când aud fanfara) a fost sărbătorită vineri ziua imnului național! Cu Majusculă.

Ritualuri laice, adorate de politicienii, care cu ocazia asta arborează afectate chipuri de îngropăciune, babe care se piaptănă într-o lume ce arde, totul doar pentru a fi sărbătorit un text pus pe o melodie!

miercuri, 20 iulie 2016

Cărți grozave, în vara asta!

Am citit cu nemărturisibile delicii, în aproximativ o lună, câteva cărți pe care le-aș recomanda și dușmanilor. Acestea sunt: David Vann - Legenda unei sinucideri (nuvele, proză scurtă - dar solidă! o voce de-o sălbăticie aparte), Alessandro Baricco - Mireasa tânără (roman pe alocuri márquezian, pe alte locuri llosian, de-o împovărătoare senzualitate, cu atelierul scrisului & ars poetica la vederea cititorului, dar perfect integrate în flux), Billy Bathgate de E.L. Doctorow - o poveste vâltorească, o bulboană a scrisului american (portretul lui Doctorow atârnă pe același hol cu ale lui H. Miller, Updike, P. Roth, Auster etc).