Hm

Azi, la amiaza zdrobitoare, prin faţa tarabelor cu flori trece Richard. De data asta e zidar sau constructor, are o şapcă albă şi o salopetă cu pete, braţe groase, burtă. Dar rîsul lui de stafie l-a trădat.

Apetit pentru circ

Nu am nădejde că, degrabă, românii îşi vor rătăci, pe drumul lor fără ţintă, pofta de circ. Şi scriu asta, urmărind cu ochii mijiţi, a slab interes, campania electorală şi, deci, candidaţii pentru Primăria Generală a Bucureştiului. Sau, poate, nu atât pe ei cât priza lor total anapoda la public, conform sondajelor. Ridic din umeri a lehamite când mi se anunţă că Oprescu se situează pe locul al doilea, după Blaga şi înaintea lui Cristian Diaconescu.

Sunt, dară, adoraţi de lumea votantă cei care, fie au lătrăi (specialişti în tămbălău mediatic) în spatele lor, fie sunt ei înşişi mari talente în lătrat. Lătrat de maidanez bucureştean, desigur, nu de niscai câine de rasă. Aşa se explică poziţionarea cumpătatului, gentleman-ului, profesionistului Diaconescu chiar în urma chitaristului folkist Orban (conform altor sondaje), acest Leonard Coelho al politicii mioritice. Nici măcar Cotidianul nu a avut cine ştie ce de reproşat candidatului PSD, în campania acestui ziar de colectare a motivelor contra alegerii unuia sau altuia din candidaţii de Bucureşti: "De ce să nu-i votăm". "Bila neagră" imputată lui Diaconescu de falşii puritani este carnetul de membru PSD. Poporul circofil îl taxează, pesemne, pentru scăderile sale în materie de gâlceavă. Nu îmi dau seama când vom înceta să mai evaluăm pretendenţii la funcţii publice în funcţie de spectaculozitatea lor. Showmania = competenţă în ochii votanţilor.

Aşa gândeşte beneficiarul democraţiei: nu eşti şouman, eşti încuiat, carevasăzică. Scurt, te-am catalogat şi expediat înapoi la lada celor fără "istoric". Mie nu-mi faci tu reformă, îngropat în proiecte, încercănat de îngrijorări, da?! Mie adă-mi distracţie, la o bere eftină. Când românii decid (misterioasă decizie!) să nu mai acorde încredere unui partid sau unor reprezentanţi ai săi, nu este mereu la mijloc incompetenţa acestora. Nici corupăciunea. Calităţile morale sau intelectuale nici atât. Pur şi simplu, se satură şi gata. Nu le poţi cere să se explice. E ca un fel de coit întrerupt din cauză că se dă meci la tv.

Nu e un partid mai bun sau mai înţesat cu profesionişti decât altul (se tot zice despre PNL că e în criză de resurse umane, dar alţii cu ce se pot lăuda?). Iată-le, toate formaţiunile care contează, trimiţându-şi miniştrii să concureze la locale, iată PD-L umblând cu stolojanul de la PE pentru a ajusta balanţa acolo unde omul local "providenţial" e un necunoscut sau un penal.

Probabil doar un oareşicare plictis de mutra prezidenţială a făcut ca Băsescu să scadă puţin în popularitate. Episodul rasist (rasism din acela adââânc, rasismul specific românesc, educat din familie, verbal, dar din punct de vedere fizic non-violent) cu "ţiganca" nici nu l-a adiat. Electoratul său - alcătuit de-a valma din orăşeni obişnuiţi, incipienta clasă de mijloc şi acei intelectuali care şi-au pierdut cu totul discernământul - îl aplaudă frenetic la fiecare spusă mai groasă. Probabil că fac şi ei parte din categoria imensă a celor care cred că nu se mai poate îmbunătăţi nimic civic şi economic în ţară, dar spre deosebire de noi, ei se mulţumesc (pot trăi numai) cu distracţia.

Festival de Teatru de Cameră şi Underground Arad 2008

"La cea de a VI-a ediţie a Festivalului de Teatru de Cameră şi Underground, care a debutat luni, la Arad, vor fi prezentate, în spaţii neconvenţionale, 34 de spectacole ale unor trupe din ţară, dar şi din Franţa, Finlanda, Belgia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Slovenia şi Serbia.Astfel, piesele de teatru vor fi interpretate în clădirea în care a funcţionat primul teatru permanent din ţară, veche de peste 180 de ani, într-un club, într-un cort amenajat într-o piaţă din municipiul Arad, dar şi în incinta Turnului de Apă, construit în urmă cu două secole pentru aprovizionarea cu apă a oraşului, transmite corespondentul NewsIn."

Festivalul de Teatru de Cameră şi Underground de la Arad se desfăşoară în spaţii neconvenţionale

Pff

Am câteva pff-uri de emis.

Pff-ul 1: napolitanii s-au trezit, într-una din bunele dimineţi recente, xenofobi. Şi au purces la incendierea unor tabere de ţigani de la periferie, semnalează The Times, citat de Gândul. Am mai spus-o, există anumite "împerecheri" incompatibile, cum ar fi: evreul şi Garda de Fier, Rollsul şi Bucureştiul, şi, nu în ultimul rând, italianul şi nazismul xenofob. Băi, stimaţi domni italieni sudişti (şi sudişti!), mai lăsaţi, vă rog, dracului, rasismele pe seama unor obrazuri ceva mai fine.

Ce ar fi să se afle şi la noi careva în treabă şi să propună, ca retorsiune la propusa reintroducere a vizelor pentru români, naţionalizarea investiţiilor italiene în România. Sau expulzarea fără comentarii a investitorilor "strategici" de 1000 de dolari macaronari.

Pff-ul 2: ONU ne "admonestează" pentru nerespectarea drepturilor minorităţii rrome. Din astea am mai auzit. Dar de critica venită din partea Federaţiei Ruse (!), tot în cadrul ONU, referitor la agresiunile faţă de copii şi folosirea abuzivă a muncii cu minori în ţara noastră, nu. Băi, dragi federaţi ruşi, băi, domnule Putin, vedeţi-vă, domnule, de asasinarea ziariştilor şi arestarea adversarilor politici şi internarea lor în spitalele de psihiatrie potrivite, băi!

Pe de altă parte, minoritatea ţigănească din România nu are nici mai multe (deocamdată...), nici mai puţine drepturi decât celelate naţionalităţi "conlocuitoare". Are exact atâtea câte singură îşi acordă! Nu sunt de acord să aduci o minoritate sau o categorie socială (ca să nu scriu clasă) la acelaşi nivel cu alte categorii, prin programe care-i bagă bani publici nemunciţi în buzunare. Sunt total pentru accesul neîngrădit la educaţie, pentru egalitatea în faţa legii, pentru pedepsirea discriminării, acolo unde aceasta apare dinspre majoritatea de etnie română.

Lichelismul congenital românesc

Reapelul lui Gabriel Liiceanu nu m-a mişcat. Tot aşteptam să dea cu mine de pământ, să mă împingă direct la tastatură, ca să produc şi eu o reacţie în completare sau în paralel. Nimic! În schimb, are dreptate Cristian Tudor Popescu. E o greşeală naivă să te convingi că lichelismul românesc ţine de o anume orânduire politică, de un anumit partid şi numai de unul. Sau de o mână de oameni. Toţi politrucii de azi, în frunte cu însuşi prezidentul actual al ţării, sunt produse ale rasei liquea carpatodanubianopontica. Nici dracu (mai ales el) nu mai crede în inocenţa cuiva pătruns în căldarea asta cu lături neideologice care este politica mioritică. Din nefericire pentru noi, chiar conform definiţiei date de Liiceanu (lichea este acela care face posibil binele propriu cu preţul suferinţei, înapoierii altora), licheaua română poate naşte în orice familie. Nu ştiu, se transmite genetic, prin contagiune, rămâne de stabilit. Mă aşteptam la mai multă luciditate din partea d-lui Liiceanu.

CTP:
Lichelele acestea sunt mult mai proteice decât şi le imaginează Gabriel Liiceanu. Pot lua diverse forme şi vin din zone mai variate decât le defineşte Gabriel Liiceanu. Aceste lichele nu sunt generate numai de comunism, sunt structuri fundamentale putrede în acest popor, care generează astfel de creaturi, după părerea mea, în orice tip de orânduire şi în orice tip de context social.

A fost o iluzie foarte plăcută să ne imaginăm că, o dată ce comunismul a fost izgonit, vom rămâne noi, oamenii adevăraţi, cinstiţi, se duc activiştii şi politrucii. Şi rămânem noi. Ne-am făcut iluzii că poporul, noi, am fost mai puţin afectaţi de comunism, care stătea în Primăverii, în nomenclatură şi în activişti. După ’89 am fost nevoiţi să constatăm că nu era deloc aşa şi că eram marcaţi până la măduvă, noi, poporul, de acest comunism.

Bilet pentru mine

Cana cu ceai se pune pe masă, nu lîngă fotoliu.
Ziarele nu se citesc, se folosesc la împachetat şi şters geamuri.
Cafeaua infuzată nu e cafea.
Firefox nu e perfect, poate să moară şi să te lase cu ochii-n ecran.

Rolls pe drumul desfundat

Aşa cum cei care deţin Rollsul au impresia că avem şi o ţară pe măsura lui, tot astfel jurnaliştii produşi pe bandă sunt convinşi că avem o presă. Noi, însă, avem presă doar în sens literal: adică nişte role imprimând texte şi imagini prin presiune pe nişte suluri de hârtie de slabă calitate.

Nu ştiu unde şi când aţi mai beneficiat de neplăcuta ocazie de a citi o ştire (cu pretenţie de) şoc, postată pe prima pagină!, despre un eveniment nepetrecut, doar presupus. Pârâiaşele noastre nu implică existenţa efectului tsunami, nu prea sunt şanse de uragane de tip New Orleans, nu plouă cu broaşte, nu avem rechini.

Dar avem cutremure! Iar când acestea, contrar legilor rating-ului (cele care forţează naturalul şi firescul), întârzie să se manifeste, le anticipăm noi, dăm o poză cu o maşină de pompieri înconjurată de fum butaforic şi fătăm în chinuri titlul: Zeci de mii de bucureşteni mor cu zile la cutremur .

Mai cu seamă că în zilele astea se dă cutremur în China. Tragedia din fosta Birmanie nu putea fi simulată mediatic la noi. Dar cu cutremurul noi ne ştim bine, bem cu el, îl votăm fidel, am fost la creşă cu el.

E uşor de realizat că modul verbului a muri a fost intenţionat lăsat în indicativul prezent. Un condiţional în acest caz ar fi re(a)dus "ştirea" la adevărata ei dimensiune: speculaţie, umplutură, rabat calitativ. Nu, verbul fu lăsat în prezent, poate-poate reuşesc nestimabilii ziarişti să provoace şi niscaiva panică, şi neşte infarcturi la cei slabi de herţ.

Pe când vestea: zeci de indigeste ziare româneşti mor de prostie?

Cine mai rămâne?

Cine mai vrea să trăiască în ţara în care un tren porneşte, o ia la drum singur (adică, fără mecanic) din gara Odorheiului Secuiesc, mecanicul prinde un taxi, aleargă după tren, îl ajunge într-un final, se caţără pe garnitură, cade şi moare strivit sub roţi?

Continui să afirm: degeaba ai Rolls Royce, vilă, funcţii înalte când trăieşti într-o astfel de cloacă a nimănui! Dacă aş fi Rolls sau Bentley, mi-ar crăpa obrazul caroseriei de ruşine să mă aflu aici. Aşa, norocul meu că sunt doar un alt român resemnat, care încă mai tresare înaintea "bogăţiilor patriei" şi a reliefului său de şvaiţer al estului.