sâmbătă, 20 august 2016

Tortura libertății

"Majoritatea indivizilor nu înţeleg ce înseamnă libertatea şi sunt dezorientaţi de existenţa ei. Pentru că libertatea este indisolubil legată de responsabilitate, iar la acest capitol am fost întotdeauna corijenţi. Avem nevoie să ni se spună ce trebuie să facem pentru că altfel, multitudinea opţiunilor este paralizantă."
http://republica.ro/apostolii-cenzurii-anunta-un-nou-ev-mediu-in-europa

sâmbătă, 6 august 2016

Scormonirea fericirii

"A.C.-S.: Dacă iubim viața numai în anumite condiții, numai atunci când este fericită, înseamnă că nu iubim viața, ci fericirea. Or ceea ce trăim, bun sau rău, e viața noastră: iată că însăși dorința de a atinge fericirea devine un obstacol.(...) 
Adevărul secret al fericirii este că nu o putem atinge decât renunțând să o căutăm - nu pentru că am fi găsit-o, ci pentru că am înțeles că importantă nu e, în fond, doar o idee, un ideal, ci viața reală, așa cum este ea, fericită sau nefericită." 
André Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Editura ART, 2008, trad. Marina Mureșan Ionescu)

duminică, 31 iulie 2016

Somnul național

Cu sobor de preoți, chemați să țină o slujbă de binecuvântare a poporului român, cu deja previzibilii militari, îmbrăcați de paradă, cu oficiali locali care și-au apăsat în neștire palma dreaptă sub țâța stângă (semn că îi doare la inimă când aud fanfara) a fost sărbătorită vineri ziua imnului național! Cu Majusculă.

Ritualuri laice, adorate de politicienii, care cu ocazia asta arborează afectate chipuri de îngropăciune, babe care se piaptănă într-o lume ce arde, totul doar pentru a fi sărbătorit un text pus pe o melodie!

miercuri, 20 iulie 2016

Cărți grozave, în vara asta!

Am citit cu nemărturisibile delicii, în aproximativ o lună, câteva cărți pe care le-aș recomanda și dușmanilor. Acestea sunt: David Vann - Legenda unei sinucideri (nuvele, proză scurtă - dar solidă! o voce de-o sălbăticie aparte), Alessandro Baricco - Mireasa tânără (roman pe alocuri márquezian, pe alte locuri llosian, de-o împovărătoare senzualitate, cu atelierul scrisului & ars poetica la vederea cititorului, dar perfect integrate în flux), Billy Bathgate de E.L. Doctorow - o poveste vâltorească, o bulboană a scrisului american (portretul lui Doctorow atârnă pe același hol cu ale lui H. Miller, Updike, P. Roth, Auster etc).

luni, 18 iulie 2016

Alt caz de puer aeternus

„Este, poate, o ultimă încercare a bărbaților de a-și salva masculinitatea. Asta înseamnă, pur și simplu, că anumiți tineri dominați de mamele lor își caută scăparea în lumea intelectului, fiindcă acolo mama, mai ales dacă este o femeie de tip pământ, cu un animus stupid, nu poate ajunge. 
Se strecoară de sub fustele ei în lumea intelectului, unde ea nu-l poate urma. Pentru că, inițial, este o încercare de a scăpa de puterea mamei și de presiunea animusului, prin intrarea în lumea cărților și a discuțiilor filosofice, pe care ei cred că mama nu le înțelege, manevra nu este total distructivă. 
Ei își creează astfel o mică lume proprie, discută cu alții și au satisfacția că fac ceva ce femeile nu înțeleg. În acest fel, ei se îndepărtează de feminin, dar își pierd masculinitatea pământească, ce rămâne în gheara mamei.”
Și aș putea continua să citez întregul volum: Marie-Louise von Franz - Problema Puer Aeternus, Nemira, 2016, trad. Anca Bodogae.

vineri, 15 iulie 2016

Răul banal

Trăim "în direct" banalizarea răului, așa cum a definit-o Hannah Arendt. Suntem condiționați să integrăm mai ușor anumite evenimente cu un caracter violent, cât timp acestea sunt mânate de o ideologie, de un scop oficial, de o Cauză ce-i împinge în "luptă" pe semenii (?) noștri dezaxați.

Suntem mai puțin dispuși să acceptăm Răul atunci când manifestările acestuia nu par să aibă un motiv de circulație "oficială" (dintre cele cu care suntem bombardați mediatic: foamete, șomaj, persecuții religioase, ultra-liberalism, criza economică etc).

În elanul conformist (și rău intenționat) de a identifica mereu mobíle sociale (comunitare) înapoia unor acte așa-zis teroriste, de ucidere în masă, am uitat de mobílele individuale, psiho-clinice! Convingerea mea este tot mai aprigă că, neîndoielnic, există un terorism organizat (ideologic), dar și, colateral, o contagiune masificată ce "activează" (trezește) tot soiul de psihopați anonimi în căutarea unei glorii postume.

Într-un fel pervers, dar greu de evitat, tocmai faptul că acești neica-nimeni de cartier sunt căutați cu servicii secrete, cu câini și cu armate de mascați le dă lor apă la moară! Mobilizarea asta ulterioară de forțe (& de mass-media!), pe care ei știu că o pot declanșa, cu un efort minim, încununarea unei vieți până atunci fără istoric, îi excită demențial și le dă un sens morții.

miercuri, 6 iulie 2016

Populism

Treaba cu populismul nu e că acesta naște "monștri" ca Trump, ci taman invers: că unii, elite carismatice dezaxate (ca Trump), nasc (resuscitează) populismul! Populismul somnolează, permanent, gata oricând să fie activat, undeva în bulbul rahidian al masselor. 

 E ca și-n cazul evreilor. Antisemitismul "naște" evreii și nu viceversa.

miercuri, 29 iunie 2016

Anticapitalismul

„Problema moralei evitate, adică a căutării vinovaților aiurea, în altă parte, este o problemă general umană. Sînt puțini oameni care se declară anti-capitaliști din convingerea că lumea în general este strâmbă și trebuie îndreptată prin acțiune umană. Cei mai mulți, imensa majoritate a anti-capitaliștilor trăiesc această stare și se poziționează astfel din invidie, egoism și chiar dintr-o frondă “anti” care este chemată să le mângâie orgoliul personal și să-i ajute să-și trăiască propria viață ratată.
Forța ideilor socialiste, de egalitate între oameni, nu trebuie luată în glumă. Oamenii pot fi seduși ușor, mai ales atunci când acumulează frustrări și pot deveni ușor sclavii unor utopii sau a unor modele false de tip societar. Istoria umană este plină de asemenea exemple. S-au purtat războaie, au izbucnit revoluții și s-au pierdut milioane de vieți în slujba utopiilor ce aveau în centrul lor ideea că oamenii trebuie să fie egali. 
Gândirea liberală consideră dimpotrivă că oamenii sînt diferiți de la natură, că nu dispun de aceleași, abilități și capacități, fiind indivizi distincți. În acest fel liberalismul recunoaște diferența dintre oameni. Pentru liberali, oamenii nu pot fi egali decât în fața legii, legea fiind singurul element chemat să niveleze social. Inegalitățile de ordin natural nu pot fi luate în discuție pentru că omul, indiferent cât ar acționa asupra lor nu le poate estompa. De aceea anticapitaliștii se vor concentra pe eliminarea diferențelor date de construcția socială umană.”
          Anticapitalismul - Dorel Dumitru Chirițescu, Dilema Veche 

sâmbătă, 18 iunie 2016

Puer aeternus*

"Dacă un bărbat are o anima infantilă, va trece prin multe suplicii sentimentale și dezamăgiri, dar, după ce le-a depășit, începe să cunoască femeile și pe el însuși și atunci devine, cu adevărat, matur emoțional." 
"(...)Astfel și trebuie să se întâmple, pentru că singura vindecare a personalității infantile stă în suferință. Dezvoltarea personalității are loc doar în urma suferinței, ea nu poate fi ocolită. Nucleul infantil este inevitabil torturat." 
"Este mai bine să te comporți ca un copil și să-ți primești loviturile, pentru că astfel suferi și prima materia se transformă treptat." 
"Aș spune, de aceea, că sursa suferinței adultului este copilul din el; este ceea ce suferă, pentru că partea noastră matură ia viața așa cum este și, din acest motiv, suferința e mai mică." 
"Însă copilăria este marcată de tragedii atât de profunde încât putem afirma că partea noastră autentică este copilul din noi și aceasta este partea care suferă, cea care nu poate accepta realitatea sau care încă reacționează ca un copil în interiorul adultului, spunând: Îl vreau pe tot și dacă nu-l primesc, e sfârșitul lumii. Totul e pierdut.
"Am putea spune, așadar, că sursa suferinței noastre este ceea ce e autentic în noi și naiv ca un copil."
___________________ *Marie-Louise von Franz - Problema Puer Aeternus, Nemira, 2016

miercuri, 15 iunie 2016

Proteste. Franța

Ce altceva am putea aștepta de la o stângă stradală (debusolată intenționat de niște elite ideologice ce se revendică de la cel mai dement marxism), care la finalul iernii trecute a ieșit să manifesteze până și contra retragerii cetățeniei franceze persoanelor (dovedite și) condamnate pentru activități teroriste! Hollande, președinte fără statură, a retras legea.

Stă scris: stânga tembelă simpatizează în secret (?) cu teroarea menținută de islamul radical în Franța și se coboară până acolo încât nu are nici o zvâcnire morală (sau de conștiință), folosind radicalii islamici drept carne de tun pentru a-și perpetua clasica și revoluta luptă de clasă. Stânga militantă franceză a pus ideologia în mâinile islamului radical. Sper că e clar că nu mă refer la PS când spun "stânga", ci la mișcarea gauchistă subterană. O sumă de intelectuali nerezonabili, conectați la o masă decerebrată de elevi, studenți și muncitori sugari.

Alegând să continue greva, în condițiile unui înalt risc de atentat (& ținând cont de starea incertă a economiei), sindicaliștii sunt, o dată în plus complici, prin conștienta destabilizare a țării, cu potențialii teroriști, cu dușmanii Franței și ai lumii occidentale.