Place de Grève. Locul în care erau executaţi duşmanii regelui Franţei, hoţii, proscrişii, toţi cei care intrau în dizgraţie. Eliberată-n lume, rămasă nepedepsită, greva din învăţământ a devenit o persoană publică, s-a întrupat şi a crescut mare la sânul statului asistenţial (deşi falimentar), circulă gratis cu mijloacele de transport în comun, mănâncă pe apucate în oraş, lucrează şi se odihneşte ca orice om, e una de-ale noastre, ne întâlnim pe stradă, ne salutăm şi ne invităm reciproc la o cafea. M-am întâlnit azi cu greva taman la Paris,pe o căldură iernatică de 13 grade C, confortabilă temperatură, zi ploioasă ca tine înfiptă în degetele mele, mâzga insinuantă care e la ordinea zilei în nordul Franţei şi soarele ce sta să iasă în chinuri dilematice, ar ieşi, dar nu o face din solidaritate socială, ştiind că în România nu s-au adunat decât vreo două grade şi acelea de prin curţile sărăcăcioase şi mizere ale oamenilor, agenţii financiari colectează meticulos taxele şi dările anuale; vă puteţi întreba, plictisiţi, în ce recipiente au adunat agenţii atâta temperatură fără să o piardă, fără ca ea să se scurgă, ei bine, au cules-o grad cu grad şi au depozitat-o în durerea mea de cap, cu care m-am întors pe lume dis-de-dimineaţă, somn zbuciumat, strâns de jugulară cu menghina, cap de menghină avea şi fata celui care m-a luat de la „ocazie", fălci puternice, porcine, dinţi laţi, numai buni să sfâşie carnea ce i-o aduce negreșit taică-său de la vânătoare
în monitorul oficial s-a publicat o lege privind permanentizarea grevei, intrarea sa la cele veşnice şi mitice, s-au scos legende şi basme pe seama ei, au curs fluvii de cerneală, industria cernelii a devenit îngrozitor de prosperă, au fost scrise poezii, folclorul a cuprins-o cu dragoste etnografică în braţele-i modelatoare şi creative, Balzac însuşi s-a trezit din morţi pentru a-şi continua Comedia umană, considerând-o incompletă fără includerea acestui episod grevist într-însa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu