Limbi nevorbite

Turnul Babel al limbilor nevorbite, bine supte, poate fi aflat în oricine, dacă vâri în aceşti oricine o sondă un strop mai iscoditoare şi mai minuţioasă. Poţi încerca să treci, ca un fals bolnav de delir, dintr-un cuib călduţ într-altul până când nu mai ştii, din învălmăşeala aceea de membre, odăi, trupuri şi duşuri nocturne, care eşti tu şi care dumneata. Ai închide, trândav, ochii, dar ţi-e frică să nu care cumva să te prăbuşeşti - din dumneata în tine. Ce importanţă ar avea de te-ai prăbuşi în altcineva?

Aseară, cred că am fost martorul şi complicele unui furt, asta dacă nu a fost un simplu joc. Oricum, am atins un obiect care în mâna mea era pe de-a-ntregul străin şi delict. Nu numai pentru că nu-mi aparţinea. Îmi dădeam seama cât era de deşert sentimentul pe care mi-l provoca ţinerea telefonului aceluia scump în mână. Obiect falic sau maşinărie de conservat iluziile despre sine.

Aflu că la şcoală (gimnaziu) elevii sunt înspăimântaţi de diriginţi, popi, profesori de religie cu propriile fantasme de doi lei despre sfârşitul lumii. Aşa se face, probabil, "pregătirea moral-spirituală a tinerilor". Dacă nu credinţă, măcar teamă. De parcă teama ar putea conduce la ceva bun şi rodnic. În numeroase rânduri, cei violenţi sunt aşa din pricina unor spaime imposibil de ţinut în frâu. Spaima de cădere, de anonimat, de moarte. De cădere în necunoscutul din ei înşişi. Teama de a da piept cu răspunsurile crude ale unor întrebări.