Exact aşa mi s-a întîmplat şi mie azi.
Pe urmă am citit din Mesagerul: un oraş împarte inima omului peste tot. Nu vorbeşti
te prefaci că vorbeşti nu ţipi te prefaci că ţipi
nu eşti singur te prefaci că eşti singur. (poezia e probabil cel mai bun pansament)
Pe urmă l-am primit pe băiatul zburător şi încă 2xceva bun (mulţumesc!)
4 comentarii:
Poatea avea sau nu legatura cu postarea, insa mi-am adus aminte de o replica haioasa a marchizului de Custine: "Printe, cel mai bun mijloc de a te preface ca asculti este acela de a asculta".
In alta ordine de idei, intreb...oare ce fel de prefacatorii sunt astea?
De supravietuire.
Mai mult decat supravietuire.
De captatio benevolentiae. De echilibrare.
Trimiteți un comentariu