miercuri, 28 ianuarie 2009

Fancy criza - huzur la stat, curea strânsă la privaţi

Anul trecut, mai ales în al doilea semestru, oraşul meu (după pilda grăitoare a altora mai mari - vezi cheltuielile-vedetă ale Bistriţei!) a cunoscut o adevărată febră: se făceau angajări masive la Primărie. Se dădea, cum ar veni. Proaspăt absolvenţi, lipitori de afişe la locale, neamuri, foşti angajaţi în domeniul privat lăsau totul şi năvăleau către porţile strâmte ale primăriei - ca musca la... miere. Nici măcar argumentul salariului meschin nu îi putea ţine departe, pe gânduri. Nu avem decât să bănuim că ştiau ei ceva ce noi nu ştim despre avantajele întoarcerii în braţele statului. În caz contrar, ar suna realmente a sinucidere financiară pentru familie, a faliment. Păi, ce motive te-ar putea, altfel, determina să pleci de la corporaţie, unde ai avut 2 000 lei net (cel puţin), la salariul net de 700?! Hehe, mister...

În ultimii 4 ani, au apărut aproape 200 000 de posturi plătite de la buget, din care circa 160 000 deja ocupate (EDITORIALUL EVZ: Ce preferaţi: şomer sau salariu îngheţat?). O ducem bine, se vede treaba! La naiba cu ea de criză! În regulă, plătim atâţia consultaţi, sfetnici, secretare, directoraşi, şefi de regionale, şoferi, leasing la automobile, deplasări în străinătate ale iresponsabililor de prin ministere şi primării. Unde ne sunt, răsfăţaţilor, şoselele, proiectele viabile, investiţiile, unde e creşterea economică reală? Unde se vede munca voastră? În câteva podeţe şi câteva zeci de şanţuri săpate? În câteva sute de drumuri comunale "recondiţionate" cu pietriş? În fântânile cântătoare? Pentru atâta lucru sunteţi aşa de mulţi? Reţineţi: ne sunteţi servitori, servitori, servitori! Sunteţi în slujba mea şi a lor. De unde huzurul şi trufia?

În acest timp, sistemul privat se repliază singur, urmând nişte resorturi naturale, care au făcut din capitalismul liberal cel mai viabil sistem economic de până acum. Se lucrează mai puţine zile pe săptămână, pentru a se economisi bani, energie, pentru a salva posturi, se îngheaţă salarii, se caută clienţi serioşi şi stabili, se renunţă la deplasări. Nici un strop din luxul afişat, în schimb, în administraţie - care, dacă s-a uitat cumva, ca mâine dă şi ea faliment, dacă nu mai are de unde stoarce impozite.

În prezent, e freamăt prin birourile bugetare. Nu mai ştiu de capul lor: mai rămân, urcă-n bărcile de salvare şi revin să bată spăsiţi la porţile corporaţiilor?

LATER EDIT:
Directorul ASP Arad, Gabriela Ţârle, care şi-a atribuit o primă de peste 30 de mii de lei în decembrie 2007, spunea că bonusul este atât legal, cât şi moral. Acum este suspectată că a vorbit de pe telefonul mobil de serviciu cu un astrolog. Factura: 2447,96 lei, valoare fără TVA - a apelat de aproximativ 400 de ori un număr de telefon cu suprataxă! (Scandalul telefoanelor date de dr. Gabriela Ţârle ia amploare!): Deputatul Cionca a calificat episodul facturii telefonice ca un „abuz al directorului executiv de la DSP Arad, Gabriela Țârle”, care nu este primul de acest gen. „Precedentul s-a consumat când aceeași persoană și-a atribuit o primă record de 300 de milioane de lei (ROL) în decembrie 2007. În ambele situații, actuala directoare a returnat banul public cheltuit nejustificat, dar această corijare nu anulează abuzul în sine, ci doar prejudiciul” – susţine Cionca.

2 comentarii:

FFD spunea...

E revoltatoare discrepanta dintre public si privat. Iar ea nu poate fi atenuata decat de sus in jos, cascadand o atitudine de respect si preocupare pentru public care lipseste inca la nivelul superior.

Cristian SÎRB spunea...

Şi de jos în sus, de asemenea. Fiecare cu examenul de conştiinţă propriu. Că nu mi-e mie Guvernoiul instanţă morală, nici loc de 7 ani de acasă nu poate ţine. Ţin să spun că dacă armata asta de sute de mii de bugetari administrativi ar face treabă bună, măsurabilă, nu m-ar deranja proporţiile aparatului. Nici nu i-aş băga în seamă.

Aş interzice cu desăvârşire angajarea rubedeniilor şi năşitul între funcţionari. Aşa se formează clicile, găştile mafiote. Aşa devin alegerile o absurditate. Confruntat cu un aparat inchegat prin nepotisme, orice primar clachează.