Figuri

Sexul şi abstinenţa, două laturi ale aceleaşi figuri geometrice, ascetismul glorios, cinic, practicat de doamna F, nevroza-tip a inutilităţii, a pierderii timpului regăsit şi a trenului de marfă, a săgeţii albastre, gestul suprem de îmbrăţişare a vieţii şi renunţare la cărţi; reîntoarcerea la cărţile lipicioase, testicule prea pline, neîncăpătoare, exces de sebum pe craniu, mătreaţă, mâini transpirate, poezii dezlânate, ochi beliţi în vitrine, window-shopping, şi după fete, fese, feţe, fuste.

Tante P se beteji subit, farmacistul luă o aspirină din taşcă şi i-o îndesă pe gâtlej, dar ăsteia nu-i trecu, ci îi veni, atunci primăvara se ascunse după un colţ ce mirosea a urină uscată, lada de samsung cu ceapă se ofili de prea lungă folosinţă, soarele ieşi bucuros, văzînd că nourii se retrag în dezordine, degeaba, temperatura apucase să scadă în ochii mei, mustaţa lui nealiviu, tătărască, se arcui a mirare şi a bere, dosi bine berea în debara când intrarăm noi, nu mai aduceam medicamente familiei, nu mai eram de folos, îmi pare rău, dar doarme, penisul doarme dus în buzunarul anteriului ca un prunc proaspăt alăptat cu ceai de rostopască, poate mă şi crede cineva mai fraier.

La apel, neprihănitul se prezentă, afişând o stăpână pe sine umilinţă, cu o desagă de pietre în spinare. Păcătoşii, adunaţi în piaţă, îl aşteptaseră impacienţi să vină să ridice piatra, ce piatră? Avea el pietre destule asupră-i: în buzunare, în sac, la rinichi şi la bilă, ar fi putut să azvârle cu oricare, căci el era neprihănitul regiunii, they don't make neprihăniţi like this anymore, fiecare regiune doar cu câte unul de acest soi, om de expoziţie, de faţadă la stradă, de plimbat prin târg, cu drept să dea cu piatra în cel care a greşit. Existau atâţia greşiţi încât, probabil, nu i-ar fi ajuns decât câte o piatră de om, ce mai dibăcie într-ale ţintirii trebuia să dovedească!, oricum nu se ştie dacă nu mai rămâneau câţiva şi pentru data viitoare.

Şi apoi, omul nostru e şi modest, îngăduie mai întâi rostirea: "acel ce se consideră fără de păcat să ridice primul piatra", ridică piatra (pe care o are mereu la îndemână, pentru orice eventualitate), o aruncă şi, în timp ce mulţimea desăvârşeşte ce a început el, se strecoară smerit către drum, pornind către alte zări, unde este nevoie de neprihănirea sa. N-are vreme de zăbavă, îi trebuie bani de facultate, de statuie, de cavou cu lift.