duminică, 15 februarie 2009

Defecatus hominis (lupus)

Priviţi la dreapta, acesta este un exemplar rarissim din ceea ce îndeobşte numim defecatus maturus, observaţi striaţiunile specifice şi parţiala mumificare, precum şi aplicaţiile deosebit de valoroase, confecţionate din alimente incomplet digerate: coji de seminţe, boabe de porumb, o bucată de plastic, un fragment de meteorit, un femur de peşte şi un sfert bine conservat dintr-un bilet albastru de bingo, necâştigător.

M-am trezit visând o noapte întreagă târfe disponibile care depuneau uriaşe strădanii să redevină neprihănite invitându-l fără perdea la dânsele acasă la cules de nuci sub privirile nedumerite ale câinelui din vecini care nu se dumirea ce era mai bine să facă: să latre, cum îi fusese lăsat din strămoşi, sau să se masturbeze, frecându-şi coada de rugozităţi. Nu se ştie de ce trebuia să-i spargă nuci pentru a ajunge la ea, doar nu-l chemase numai pentru atâta lucru.

Târfă cu părinţii la vedere. Un sumum, un cumul, o întru-visare a unei colecţii de caracteristici.

Pericolul de a fi surprinşi la spart de nuci le cam potolea patima, nu le făcea haznă de ceea ce erau pe cale să-şi tăgăşească, imediat în urma întâmplătoarei lor întâlniri, dincolo de crucea căii ferate, unde se şi treziseră sărutându-se, apoi toate cele au decurs conform proiecţiilor de cinematograf sătesc ale minţii lui, ca într-un precursor aseptic şi interactiv al jocurilor video; renunţ pe loc să mai merg la şcoală - la propunerea ei de a o însoţi acasă, timp în care cele mai limpezi intenţii de împerechere băteau deja o sârbă cu hormonii. Bărbat nu avea, o chestionasem cu precauţie dintru început, totuşi una din personalităţile ce se multiplicaseră în ea, treptat, prin diviziune, era în mod sigur căsătorită. Aşa că, întrebarea fusese nu tocmai fără rost pusă.

Cel din plan îndepărtat, după cum se poate lesne observa, este un defecatus recentus, fără o prea mare însemnătate istorică, fiind actualmente în curs de învechire, anusfacturizat dintr-o materie încă maleabilă care, în timp, se va solidifica prin deshidratare. Este o piesă de un gust al formelor deosebit, o arhitectură igienizată de orice influenţe kitsch, remarcaţi curbura suprarealistă, cu indubitabile accente cubiste, înspre zona terminală. Să ne închipuim cât de privilegiaţi au fost acei câini care au apucat să guste din această capodoperă a digestiei umane, a firescului ridicat la rang de artă: defecatus hominis.

28 de comentarii:

Pinocchi0 spunea...

Cât optimism.
:-)

Cristian SÎRB spunea...

Nu-i aşa? :) Revoltător şi temperat scârbavnic optimism! Propun să expunem materia la New York - MoMA.

Incze Klára spunea...

Optimist nu e, dar sint citeva imagini superbe in textul despre urit. O estetica a uritului - nu am citit cartea, dar o am in biblioteca:)

Cristian SÎRB spunea...

Cine a scris-o, eu? La câte am scris, nu mai ţin minte una despre estetica unui urât. Urâtule! :)

La dracu cu scorţoşenia şi pedanteria de blog. Aşa mi-am zis. Let's talk about shit!

Măcar nu o să spună nimeni că "gustă" asta. Hihi.

Pinocchi0 spunea...

Am o vaga impresie ca, de altfel, se vorbeste foarte des about shit, pe bloguri si aiurea. (Tocmai am o discutie din aceasta categorie cu George Hari...)

Hiacint spunea...

Şi eu am aceeaşi impresie. Poate trăim o revoluţie fără să ştim (considerînd că discuţiile despre fucking sunt fumate) :)

Pinocchi0 spunea...

iooooi...

Hiacint spunea...

era o glumă :)

Pinocchi0 spunea...

(psst, un secret: ador glumele explicate! hihihi...)

Cristian SÎRB spunea...

Well, nu mă onorează situarea la categoria ”pe bloguri şi aiurea”. Dar ăsta-i riscul. Nu poţi manevra căcatul fără să te expui mirosului. :) Iar parfumul său este neinterpretabil. El e aşa cum e. Nu-ţi poţi continua conversaţia salonardă, în franceza sec XVIII, despre vreme cu căcatul sub nas.

Eu mă refeream la căcat, nu la prostioarele despre unghii, pisici, ceaiuri, cărţi japoneze, accesorii erotice updated. Căcatul e un lucru serios, despre care nu se poate vorbi ipocrit. Fie o faci deschis, cu sau fără mână la nas, fie taci, vorba unor clasici.

Alte păreri?

Cristian SÎRB spunea...

Mă gândeam eu...Căcat!

Hiacint spunea...

Pinnocchi0: mă bucur dacă gluma te-a făcut niţel să zîmbeşti, eu nu am ştiut cum să interpretez ioi-ul, că nu se foloseşte în zona mea şi nu ştiu ce exprimă decît vag :)

Cristian, da, altă părere: avem nevoie de metafore, de etichete, de categorii ca să ne descurcăm în lume. O revoltă împotriva lor le evidenţiază utilitatea. Cum e asta, a lupta împotriva unui instrument util cu instrumentul însuşi?

Cristian SÎRB spunea...

Şi cine a spus că eu scriu împotriva metaforelor? Eu scriu împotriva MoMA. Huo, MoMA! Vivat rebeliunea de la birou! :) Desigur, e ironic! Despre căcat, pisici şi ceai, numai de bine.

ancussa spunea...

"Eat shit!" strigă urâtul de pe celălalt umăr al uliţei, doar că ceilalţi urâţi ştiau prea bine a se preface că nu aud...sau poate aveau căcat în urechi. (hihi, pe asta am scos-o din arhive).
Nu crezi că "mierda" e cea mai poetică variantă a căcatului?
Eh, iar am beut...

Cristian SÎRB spunea...

:))'Mierda' sună poeticos, a mângâiere, într-adevăr. Bănuiesc o strânsă - ca un sfincter de strânsă - legătură între constipaţie şi preferinţa pentru eufemisme. Bine, pe vremuri, bănuiam aceeaşi relaţie între constipaţie şi Jane Austen. Nu ştim noi, poate că aristocraţii se cacă direct ambalat. În ţiplă.

Pinocchi0 spunea...

Aaaaah, iata ca am ajuns in sfirsit la acele profunzimi filosofice pe care le banuiam. Iata ca le-am scos la lumina. Asta ar putea fi inceputul unei noi piese cu Ubu. "Că... care vorbă, madam' Ubu?"

Hiacint, nici un zona mea actuala (München), nici in cea precedenta (Bucuresti) nu se spune 'ioi' in limbajul curent. Si asta pentru ca formulele magice se folosesc cu mare strictete. Uuuups, am divulgat secretul: Era formula magica. Efectul ei l-am descris in paragraful precedent.

Ancussa, tu esti pussin peltica? Oh how sweet! :-)

Cristian SÎRB spunea...

Ioai, mai scuteşte-mă cu profunzimile, dear Pino. Veşnica discuţie despre prezenţa sau absenţa profunzimilor. Blabla. Gata cu forarea în profund. Umorul e universal. Nu e ceva care îţi aparţine ţie în exclusivitate. La fel şi felurile de a-l produce.

Mnoa, acum e timpul să încerci să echilibrezi cele de mai sus. Fii bun şi mai vorbim. Dacă vrei, referă-te la excrement, nu la cât de profunzi/sau nu suntem noi.

Pinocchi0 spunea...

[Pinocchio s-a intimidat.]

...

Hiacint spunea...

Aaa, formula magică :) Desigur. Cît despre Ubu, slavă lui, am citit la vremea cînd nu am priceput nimic din carte. Asta mă face un cititor naiv, pradă bună, deci, înainte cu piesa!

[de ce?]

Pinocchi0 spunea...

Pai ce vroiai sa pricepi? In "Ubu rege" exista replica memorabila adresata Capitanului Bordura: "Las' ca a fost bun si cacartul." (Se referea la meniul compus din cotlete de sorbolan si conopida cu cacart. Cel din urma nu prea ii placuse Capitanului.)

[Nu stiu, asa sint eu. Probabil ca prefer tzipla. O fi cum spune domnu' Inginer: Aus einem verkrampften Arsch kommt kein lustiger Furz raus.]

Cristian SÎRB spunea...

Tipic: dacă scriai în româneşte citatul cu arsch de mai sus...cine ştie, poate aveam soarta Sodomei şi Gomorrei. Nu cumva să carevasăzică. Mănuşele şi unghiuţe curate. Iar pe copii îi aduce barza. Dl. inginer cred că ştia foarte bine ce vorbeşte. Nu era atât de cibernetic. Nici imaculat conceput. Profunzimi, deh.

Hiacint spunea...

Retrospectiv, cred că nu am priceput. Atunci doar am citit.M-aş întoarce la săptămînile devoratoare de cărţi, fără reflecţie, postfaţă şi interpretare. O cură de nepricepere este bună.

[confesiune off topic, dar sunt o delicată, eu cu eufemismele :)înţeleaptă zicerea domnului Inginer ]

Pinocchi0 spunea...

Ioi, mai Cristian mai... Nu l-am scris in romaneste pentru ca isi pierde farmecul. Nemtii au ceea ce tot ei numesc "Fekalienhumor". Romanii n-au. Never mind.

ancussa spunea...

I guess Pinocchio likes talking rubbish, not shit. Probabil de asta nu ni se împleticesc gândurile peltice.

Hiacint spunea...

Pot să mă întreb dacă e posibil o dată, să nu pornim de la ideea că altul, celălalt vrea să ne submineze, ironizeze, producă daune? Doar întrebam. Da, nu, nu ştiu, de ce da, de ce nu.

Cristian SÎRB spunea...

Nu, nu putem. Aşa cum nu putem să nu strâmbăm din start din nas, unii, când citim despre cele de mai sus. Şi aşa cum alţii pretind, ipocrit, că se uşură în ţiplă, iar în timpul defecaţiei lor au loc în jur focuri de artificii şi înfloresc bujorii.

Poate un computer e în stare să fie perfect obiectiv şi insensibil la sfinctere strânse. Poate cineva se va referi strict la text în cele ce urmează. Destul cu falsa aristocrăţeală de blog. Nu suntem în Rai.

Pinocchi0 spunea...

Ma dau batut. Noapte buna.

Cristian SÎRB spunea...

Ah, noapte bună. :)