Defecatus hominis (lupus)

Priviţi la dreapta, acesta este un exemplar rarissim din ceea ce îndeobşte numim defecatus maturus, observaţi striaţiunile specifice şi parţiala mumificare, precum şi aplicaţiile deosebit de valoroase, confecţionate din alimente incomplet digerate: coji de seminţe, boabe de porumb, o bucată de plastic, un fragment de meteorit, un femur de peşte şi un sfert bine conservat dintr-un bilet albastru de bingo, necâştigător.

M-am trezit visând o noapte întreagă târfe disponibile care depuneau uriaşe strădanii să redevină neprihănite invitându-l fără perdea la dânsele acasă la cules de nuci sub privirile nedumerite ale câinelui din vecini care nu se dumirea ce era mai bine să facă: să latre, cum îi fusese lăsat din strămoşi, sau să se masturbeze, frecându-şi coada de rugozităţi. Nu se ştie de ce trebuia să-i spargă nuci pentru a ajunge la ea, doar nu-l chemase numai pentru atâta lucru.

Târfă cu părinţii la vedere. Un sumum, un cumul, o întru-visare a unei colecţii de caracteristici.

Pericolul de a fi surprinşi la spart de nuci le cam potolea patima, nu le făcea haznă de ceea ce erau pe cale să-şi tăgăşească, imediat în urma întâmplătoarei lor întâlniri, dincolo de crucea căii ferate, unde se şi treziseră sărutându-se, apoi toate cele au decurs conform proiecţiilor de cinematograf sătesc ale minţii lui, ca într-un precursor aseptic şi interactiv al jocurilor video; renunţ pe loc să mai merg la şcoală - la propunerea ei de a o însoţi acasă, timp în care cele mai limpezi intenţii de împerechere băteau deja o sârbă cu hormonii. Bărbat nu avea, o chestionasem cu precauţie dintru început, totuşi una din personalităţile ce se multiplicaseră în ea, treptat, prin diviziune, era în mod sigur căsătorită. Aşa că, întrebarea fusese nu tocmai fără rost pusă.

Cel din plan îndepărtat, după cum se poate lesne observa, este un defecatus recentus, fără o prea mare însemnătate istorică, fiind actualmente în curs de învechire, anusfacturizat dintr-o materie încă maleabilă care, în timp, se va solidifica prin deshidratare. Este o piesă de un gust al formelor deosebit, o arhitectură igienizată de orice influenţe kitsch, remarcaţi curbura suprarealistă, cu indubitabile accente cubiste, înspre zona terminală. Să ne închipuim cât de privilegiaţi au fost acei câini care au apucat să guste din această capodoperă a digestiei umane, a firescului ridicat la rang de artă: defecatus hominis.