miercuri, 4 februarie 2009

Ribbentrop - Molotov - RAPTUL

Nu voi ţine o lecţie de istorie. S-or fi găsind alţii mai pricepuţi şi mai puţin osteniţi la ora asta. Am primit câştig de cauză la Haga în procesul pentru Insula Şerpilor şi platoul continental aferent acesteia. Ar fi fost absurd să se fi întâmplat altfel. Trecând repede peste mica şi deloc neînsemnata izbândă, vreau acum să amintesc că Pactul nazisto-sovietic sau germano-rus, cum preferaţi, Ribbentrop - Molotov este încă în vigoare.

Să privim situaţia de acum: ne-am luptat pentru o stâncă (dintotdeauna a noastră), plus platoul din jurul ei, cât timp efectele Tratatului nazisto-sovietic Ribbentrop-Molotov rămân tot inatacabile, mai mult: indiscutabile! Unde a fost atâţia ani, după 1945, antinazismul de universitate, de salon şi de cafenea al occidentalilor, unde a fost sprijinul lor când fu vorba să fie şterse, reparate, efectele acestui rapt, căruia acoliţii lui Hitler i-au fost părtaşi? Nu e suficient doar să interzici afişarea însemnelor naziste şi propagarea ideilor ilustrate de acele simboluri pentru a fi înlăturate rănile acestei ciume. E nevoie şi de o reparaţie fizică (trauma fiind de nevindecat în memoria colectivă): restituind in integrum ce-a fost alipit pe nedrept sub nişte regimuri declarate acum, unanim, criminale.

Nordul Bucovinei, sudul Basarabiei. A uitat toată lumea, subit, că, la 1939, aceste regiuni au trecut în scripte, printr-o analfabetă trăsătură de creion, la Ucraina? Teritorii vaste din Polonia (Polonia ne era vecină la nord, nu Ucraina!) au fost dezlipite de ţara-mamă. La fel, o halcă importantă din Cehoslovacia, al doilea vecin nordic al nostru. Ce doză de crasă nepăsare (pardon, se numeşte pacifism şi realpolitik!) e necesară pentru a trece "diplomatic" peste un act atât de nedrept, care a provocat atâta suferinţă atâtor popoare? Rusia este primită şi curtată în ipocritele cancelarii diplomatice numai în calitatea ei de mare eliberatoare a Europei, alături de anglo-americani. Iar astăzi, ca principal furnizor de gaz. Nu şi ca urmaşă a imperiului genocidar care nu a avut nici un complex moral sau ideologic a se alia cu mult hulitul duşman nazist de dragul jafului, expansiunii, furtului teritorial.

În schimb, noi am rămas veşnic percepuţi ca foşti profascişti, pentru că am avut cutezanţa să ne fi apărat ce mai rămăsese din ţară, pentru a spăla puţin din ruşinea Diktatului vienez. O Europă întreagă ignoră cinic: în anul de graţie 2009, mai sunt prin preajmă state europene care beneficiază pe nedrept de urmările unei crime istorice. Nu, nu este vorba de destrămarea Imperiului austro-ungar.

2 comentarii:

white noise spunea...

din pacate mai exista un tratat semnat la Helsinki, parca in 1974, in care se zice ca nu se va modifica nicio granita, toate raman asa cum au rezultat dupa cel de-al 2 lea razboi mondial.
si mai e si acel tratat pe care l-am semnat cu Ucraina, in care le-am dat tot ce au vrut.

Cristian SÎRB spunea...

Stăm bine, deci! Sigur, Helsinki: toate graniţele se îngheaţă aşa cum sunt acum, după ce ne-am luat noi, câţiva, ce ne trebuie. Parcă şi văd cum s-a negociat... Ce stat est-european o fi îndrăznit să-şi pledeze deschis cauza, cu URSS coleg de bancă?! Ce mizerie de diplomaţie!