miercuri, 11 februarie 2009

Elicopterul

Aseară, înainte să adorm, mi-am amintit de elicopterul roşu. Era o jucărie hi-tech pentru vremea aceea, suspectez ca father l-a luat mai mult pentru jocul lui decît pentru al meu. Mă gîndeam că lucrurile se petrec întocmai ca atunci, stau pe margine şi ghidez un elicopter-jucărie, care se încurcă uneori printre crengi sau zboară necontrolat. Nu sunt un ghid prea grozav.

later edit: m-am întîlnit întîmplător cu o fată, avea în mînă o pungă cu un peşte crud şi un telefon care cînta ceva cu ridică fustiţă. Apoi am aflat că suntem vecine. Mda.

5 comentarii:

vio spunea...

judith??????
!

Hiacint spunea...

săptămîna viitoare ;)

vio spunea...

ma duceti cu zaarelu, domnitsa!

Delaskela spunea...

imaginea aceasta, cu o fata, un peste crud, si telefonul cintind sus fustita e si putin dulce,si putin haioasa, si trist absurda...azi eram cu sora mea intr-n magazin de incaltari si o fata, sa fi avut 15 ani, tocmai cumpara niste cizme lungi, lucioase, ascutite si imposibile, avind deja o alta pereche in picioare, cizme de vampira, asa mi-am spus...

Cristian SÎRB spunea...

Eu am răbdare câţiva ani, timp în care rolurile ar putea fi şi inversate: peştele ar purta fata în pungă. Cu cizme lungi, de lac ieftin.