marți, 17 februarie 2009

Dezordinea zilei

Radiourile româneşti. Cu cât le e mai… naţională acoperirea cu atât par a fi mai prost alcătuite. Diferenţele dintre ele sunt doar de domeniul poantei ieftine. De pildă, la Guerrilla, probabil, bancurile-s mai spontane şi mai deştepte, dar cam atât. Enrique, Martin, J Lo şi dobitocul acela no name, un negru strâns de cojones, care a dat şi muzica la o reclamă pentru Orange, sunt nelipsiţi. În România, se ascultă o groază de muzică hispanică schelălăită, de corazon - un fel de manele eufemizate - şi prea puţin latino curat (salsa, bossa, etc). Nici un „h-artist” local, care îşi respectă statutul de vedetă gonflabilă, nu-şi poate permite să sară peste strălucitorul vârf al carierei sale când, de bună seamă, va simţi că e timpul să cânte în spaniolă pentru pueblo.

InfoPro, Europa FM - două din cele mai populare (pentru că au emiţătoare puternice, nu de alta) - păstrează cu proastă încăpăţânare aceleaşi jigle-uri neinspirate, obosite şi istovitoare de aproape un deceniu! La radiourile naţionale comerciale din Ungaria (Kossuth, Petőfi, de exemplu, dar să nu uităm că ungurii au şi cel puţin un radio specializat pe jazz, care “bate” în jumătate de ţară!, plus Bartok, de muzică simfonică) ai şanse în orice moment al zilei să dai peste piese de new jazz şi electro, alături de the ultimate Shakira. Diferenţele de calitate se simt imediat, ghiceşti pe loc că ai de-a face cu o staţie românească (până nici nu apucă vreun inept să glăsuiască), după muzica împuţită, răsrepetată, ieşită din orice alt playlist din Europa. La întoarcerea în ţară, senzaţia de sufocare indusă de aspectul neîngrijit al plaiului şi de feţele hidoşite de neajunsuri ale oamenilor mai este sporită şi de dezolanta regăsire a aceleiaşi muzici şi aceloraşi subiecte cu vedete scremut fabricate pe care le părăsiseşi cu câteva luni în urmă.

Eh, mai scapă şi emisiuni reuşite, interviuri documentate, rubrici de comentarii (mai cu seamă la Radio România), dar prea răzleţe pentru ca radiourile care le găduiesc să se “molipsească” şi să poată fi calificate în ansamblu drept bune. Nu se deranjeze nimeni, ştiu: aşa se cere. Îhâm...

5 comentarii:

Food For Depression spunea...

Pai da, si radiourile comerciale nu sunt decat o alta oglinda a societatii romanesti.

Cristian SÎRB spunea...

Exact! Dar nici nu se screm să fie cu un pas înaintea societăţii.

Tiq spunea...

Ascultam pe net Radio Total, însă de câteva luni s-a transformat în Gold FM şi după metamorfoză am renunţat la el... se schimbase prea mult, ori nici prea mult "old" nu merge!
Pe vremuri eram fan Radio 3 România Tineret dar de câţiva ani a dispărut şi elde pe undele radiofonice, acum mai "emit" doar pe net.
După despărţirea de Radio Total am trecut la Sport Total FM (tot pe net îl ascult), barem acolo au muzică mai normală, mai pe gustul meu şi în plus cei de acolo spun lucrurilor pe nume în ceea ce priveşte sportul autohton în general dar în special al fotbalului!
Alternativa la Sport Total FM e DI Radio, pe "frecvenţa" de trance. ;)

Restul radiourilor cam toate sunt la fel, chiar şi ghevariştii de la Guerilla au luat-o pe ulei...

madi spunea...

Smart FM 107,3 este mulțumitor

Cristian SÎRB spunea...

'Mulţumitor' nu mă mai mulţumeşte. Tocmai asta era ideea luării mele de poziţie. Deşi nu-s maghiar, prefer să suport comentariile, ştirile în această limbă şi să ascult Kossuth, doldora de sunete noi, chiar avantgardiste. Vesel, dinamic, fără stridenţe. Când aţi auzit St Germain ultima oară la un FM românesc? Hooo, nu la cele online!!!