marți, 21 octombrie 2008

Urticarii

Mi-am comandat de peste 30 de ori cărţi de la Polirom până acum, în mai bine de un an. Este mare sărbătoare când ele îmi ajung perfect intacte, adică fără urechi de măgar insuportabile şi insurmontabile pe la colţuri, fără cotoare julite. Foarte ades, hârtia de înveliş e ruptă, sfâşiată exact acolo unde-s muchiile cărţilor, vă daţi seama ce se petrece cu paginile albe în acele zone! Aş fi în stare să mi le comand din nou (dacă nu aş fi plătit deja o groază de bani pe ele). Mie nu-mi plac cărţile în orice hal, mai ales că le comand direct de la editură, nu de la anticar. Dacă-s deteriorate, îmi vine să le arunc, sunt maniac. Din acest motiv, nu-mi prea place să dau cu împrumut. Nimeni nu citeşte - nu am întâlnit până acum - cu grija specifică mie. Prietenii mi-s îngroziţi. Fără negreală pe pagini, fără crăcănări inutile. Par neatinse după lectură! Le venerez. Şi Polirom mi le împachetează cu atâta neglijenţă! O fi aşa scumpă o cutie de carton antişoc în loc de hârtia aia neputincioasă? Plătesc în plus. Iar poştaşii nu au cu ce juca o miuţă în spatele camionului, decât cu coletele mele? Să li se cumpere mingi. Cum suie pachetele în maşini, unul pasează şi altul stă la preluarea din voleu?

Ştiu, acum se vor găsi tot felul de guralivi care vor scrie sau gândi că lor le vin cărţile în bună stare. Ştiţi ce, nu-mi pasă. Mie îmi vin cu regularitate boţite! Aşa am primit astăzi Cutia cu bătrâni a lui Andrei Oişteanu.

15 comentarii:

Roxa spunea...

Oh da, si io-s maniaca. Daca am imprumutat vreodata ceva, sigur a fost o carte cartonata. Ar fi genial sa vina impachetate asa ca CD-urile / DVD-urile, in pungi cu bule; ai si ocupatie pana ajungi la ele. :D

Hiacint spunea...

Maniacilor!
Într-o vreme (eu am văzut numai rezultatele) erau publicate cărţi foarte bune, unele reluate acum şi traduse impertinent sau reluate şi traduse mai bine, de ce să zic. Din motivul ăsta (şi că foile şi imprimarea rezistă la regimul în care trăiesc cărţile în genţile mele) nu resping „anticele”.
Dar cred că îţi sunt datoare cu o carte (semnez, prietenă îngrozită)

Cristian SÎRB spunea...

Reiese de mai sus că eu le-aş respinge? Nici vorbă de aşa ceva. Eu am o răfuială cu poşta cea nesimnţită cu coletele noastre şi cu editura, care le împachetează fără consideraţie.

Tiq spunea...

Trimite-le mail, fă-le scandal, ameninţă-i că nu mai cumperi de la ei...

Camelia spunea...

Eu sunt exact pe dos! Mie nu-mi place ca o carte cumparata sa arate necitita! Mi se pare ca indoiturile, semnele de riduri, deschiderea mai larga a cartii arata relatia ta cu ea. Ca si cu oamenii: ai vrea sa treci neobservat, sa nu lasi nimic imprimat in memorie? :)

Cristian SÎRB spunea...

Chiar, nu m-am gândit! De acum, când voi întâlni oameni noi, voi avea grijă să le scap câte un pumn, câte o palmă sonoră pe spate, atâta cât să le las urme vizibile ale trecerii mele. Sau îi voi răni sufleteşte. Sigur aşa nu mă vor uita.

O carte vândută cu imperfecţiuni de editare, de tehnoredactare, de traducere, de legare sau cauzate de împachetare defectuoasă şi expediere românească este ca o fiinţă maltratată în ochii mei. Caut şi eu urmele relaţiei mele cu cartea, dar acestea nu sunt neapărat fizice şi, în general, nu-mi plac urmele relaţiilor fizice ale altora cu cărţile mele.

:))

A spunea...

Da' de ce nu cumperi de la librărie ?

Cristian SÎRB spunea...

Ce zici de cei 30% reducere la comanda online, pentru clienţii din Club? Dar de cei 4,9 ron (bine, aici cărţile-s cam epuizate, dar au fost şi nume mari: Makanin, Grass, Faulkner, la 1 euro). De aia nu cumpăr TOT de la librărie. De la librărie achiziţionez de regulă "humanitasuri", pentru că am o bună prietenă librar la Humanitas şi le poate lua cu reducere de 45%.

Cam astea-s raţiunile. Încerc să am grijă de bani şi să-mi împac şi compulsia de buyer.

Camelia spunea...

Ei, stii ca nu asta am zis.

Tare mi-ar placea sa vad ce fiori pe sira spinarii iti provoaca poza asta:
http://www.flickr.com/photos/61741812@N00/2963113020
:)

Incze Klára spunea...

Carticica aceea mica e cumva despre Drepturile Omului? Nu am reusit sa deslusesc foarte bine.
Eu o am in engleza si maghiara pe birou:)

Cristian SÎRB spunea...

Daaa, Mes droits fondamentaux.... :) E cadou de la un pitic.

Eliza spunea...

Eu zic ca nu te prea iubeste postasul... Poate-i un soi de Newman din Seinfeld... :D

Cristian SÎRB spunea...

Adevărul e că, la câte reclamaţii le-am făcut, când nu-mi venea Cotidianul la a doua adresă...nici nu ar avea de ce să mă iubească. Dar, baiul e că nu-mi aduce poştaşul coletul, ci trebuie să merg să-l ridic eu.

Helllllooo, Nnnnweman! :)

ancuta spunea...

Poliromul face asa cu toata lumea, indiferent ca sunt persoane sau librarii catre care distribuie cartea. Plus ca sunt atat de prost legate, in special cele cartonate. Sfatuiesc pe toti cei care cumpara o carte sigilata in folie de plastic aflata pe raftul unei librarii sa o desfaca si sa o rasfoieasca, altfel s-ar putea trezi cu foi zburatoare.
Eu ii vad de o mare zgarcenie pe cei de la Polirom. :)
Indignant e ca sunt destul de scumpe, cei de la Humanitas au o justificare pentru pretul cartilor...cel putin sunt mai trainice. Anyways...

oh, hello, Jerry! :)

Cristian SÎRB spunea...

Ah, unul din subiectele mele favorite:

Polirom - apariţii inedite, lăudabile, colecţii bine puse la punct...DAR: preţuri imense, raportate la calitate şi aspect şi la apariţiile de la celelalte edituri: copertă excelent realizată grafic, aşezare în pagină nebunesc de corectă.

Cum naiba pot cei de la Humanitas, Curtea Veche, etc să practice acelaşi preţ (la acelaşi nr pagini, actualitatea traducerii identică, etc)! Eu cred că-s mai mari ochii lacomi ai Poliromului decât dorinţa de a întruni cerinţele de calitate.