Eu nu (mă) mai ţin minte. O defilare de cochetării şi fandoseli între care nu mă mai găsesc. Dar şi: ceva abia simţit, un fir deşirat în cîteva scrisori, ceva care tînjeşte şi nu îndrăzneşte să ceară. Acelaşi fir prin listele de lectură (tu cum alegi cărţile pe care le citeşti?), prin hotărîrile stupide, ţinute în picioare de cele mai spinoziste argumente (adică doar de încăpăţînare).
Azi fredonam: passing through, passing through. A trece ca gîsca prin apă, într-o altă definiţie. Să treci cu nesimţire şi lumea se închide la loc, ca suprafaţa apei. Iar cînd te uiţi înapoi, zici: oh, am simţit asta şi asta, am văzut asta şi asta, oh, ce frumos a fost, ce bine că ne-am împiedicat unii de alţii.
Azi fredonam: passing through, passing through. A trece ca gîsca prin apă, într-o altă definiţie. Să treci cu nesimţire şi lumea se închide la loc, ca suprafaţa apei. Iar cînd te uiţi înapoi, zici: oh, am simţit asta şi asta, am văzut asta şi asta, oh, ce frumos a fost, ce bine că ne-am împiedicat unii de alţii.
3 comentarii:
Ulrich Schauss - Passing by, OST, ELIZABETHTOWN.
Intenţionat mă ung cu mai puţină grăsime, cu una de mai proastă calitate, trişez, ca să poată apa să mă atingă. Să o simt trecându-mi pe sub burtă, udă, rece, adâncă.
Efectul Spinoza, adăugat la dosarul penibil al confruntării cu netrăitul.
De ce penibil? Nu-l găsesc aşa.
Confruntarea ultimă cu Netrăitul nu poate fi decât penibilă! În toate sensurile cuvântului, inclusiv ăla pur franţuzesc (nu, nu ne citeşte nimeni în Franţa).
Trimiteți un comentariu