Instigare la revendicări bugetare. Calcul meschin, disperat proiect autosalvator, cu o perspectivă de...2 metri, sabotarea ideii de strategie pe termen îndelungat, praf colorat şi halucinogen în ochii electoratului, care (ştim bine, că doară noi suntem ăia) gândeşte şi votează cu stomacul. Cum naiba poţi trage cu bună ştiinţă o ţară întreagă în jos, gândindu-te doar la viitorul (nici acela prea îndepărtat, pentru că orice guvern ar cădea la câteva luni sub povara efortului de a împăca atâtea guri care mănâncă de la stat) partidului tău!? Măcar atâta decenţă să aibă cât să admită că nu poţi găsi resursele unei asemenea măriri într-o lună, chiar dacă ele există (fireşte, nu spunem unde, o să vă arătăm dacă ne votaţi).
De valoarea salariului meu cui îi pasă? Abia am ajuns să acumulez câteva sute de euro, să trec de pragul mediului pe economie, şi, credeţi-mă, nu mi-e foarte uşor să renunţ la valoarea asta, la puterea mea de cumpărare, pentru că nişte cretini urâţi, buhăiţi, beţivi şi cu doctorat obţinut peste noapte, autonumiţii politicieni, vor să-şi servească (cumpere) acum, neapărat acum, în prag de alegeri (dacă aranjamentul ce ni se coace se va mai putea chema alegeri), clientela politică, alegătorii! Nu ştiu ce aş fi în stare să fac dacă acţiunile sindicale care se anunţă la nivel naţional îmi vor periclita viitorul profesional - salarii mai mari, nejustificate economic, înseamnă şi taxe mai mari pe producători, pe investitori (nu e suficient ca porcilor din regiile/agenţiile de stat să li se taie din indemnizaţii, aşa cum mârşav se insinuează; reparatoriu, da, dar nu suficient). Or, în ţara aceea eu nu accept să locuiesc şi să procreez.
Am impresia că dl. Băsescu s-a învăţat prea bine cu stiloul de preşedinte, cu care împarte promulgări sau respingeri arbitrare în dreapta şi-n stânga. Eu unul îi pregătesc un vot negativ de nu se vede, la anul. Şi o să am grijă să o facă şi alţii. Promit! Fără presă va fi pierdut, or singurul lui atu fiind acela de showman, pentru a se desfăşura îi trebuie o scenă: media. Şi, în ziare, dacă mai are două-trei condeie de partea deciziilor sale de gălăgios fără putere, e bine. Îi vor fi spulberate visurile de realegere, dar e prea încântat de poziţia sa, de creditul cu care l-au învestit curtenii, ca să realizeze. Eu unul refuz să mă întorc la milioanele de lei fără vlagă. Abia m-am aşezat, oarecum, pe o "orbită" decentă. Cu toată consideraţia, nu cu bugetarii era cazul să se înceapă acum operaţiunea curtarea electorală iresponsabilă, ci, mai cu seamă, să fi fost sprijinite (măcar lăsate în pace) puţinele sectoare rentabile, care contribuie la acumularea acelui bătut-de-soartă buget şi care dau în statistici senzaţia că avem şi noi o economie! Trebuie administrate înţelept, cu măsură, cuceririle reformei (cvasi-simulată, dar...reformă!), stabilitatea obţinută, aşa precară cum e. Ce naiba, nu suntem încă Acolo! Nu suntem stat de top european.
Dar noi, cei mulţi, proşti şi cu încrederea abuzată, chiar să acceptăm să ne înecăm ca (loc pentru termen incorect politic) la mal de dragul unei bunăstări ce ar dura, optimist, până în ianuarie? Nu putem abdica odată de la foamea asta de imediat? Aici vorbim de o ţară nu de actul defecaţiei!
De valoarea salariului meu cui îi pasă? Abia am ajuns să acumulez câteva sute de euro, să trec de pragul mediului pe economie, şi, credeţi-mă, nu mi-e foarte uşor să renunţ la valoarea asta, la puterea mea de cumpărare, pentru că nişte cretini urâţi, buhăiţi, beţivi şi cu doctorat obţinut peste noapte, autonumiţii politicieni, vor să-şi servească (cumpere) acum, neapărat acum, în prag de alegeri (dacă aranjamentul ce ni se coace se va mai putea chema alegeri), clientela politică, alegătorii! Nu ştiu ce aş fi în stare să fac dacă acţiunile sindicale care se anunţă la nivel naţional îmi vor periclita viitorul profesional - salarii mai mari, nejustificate economic, înseamnă şi taxe mai mari pe producători, pe investitori (nu e suficient ca porcilor din regiile/agenţiile de stat să li se taie din indemnizaţii, aşa cum mârşav se insinuează; reparatoriu, da, dar nu suficient). Or, în ţara aceea eu nu accept să locuiesc şi să procreez.
Am impresia că dl. Băsescu s-a învăţat prea bine cu stiloul de preşedinte, cu care împarte promulgări sau respingeri arbitrare în dreapta şi-n stânga. Eu unul îi pregătesc un vot negativ de nu se vede, la anul. Şi o să am grijă să o facă şi alţii. Promit! Fără presă va fi pierdut, or singurul lui atu fiind acela de showman, pentru a se desfăşura îi trebuie o scenă: media. Şi, în ziare, dacă mai are două-trei condeie de partea deciziilor sale de gălăgios fără putere, e bine. Îi vor fi spulberate visurile de realegere, dar e prea încântat de poziţia sa, de creditul cu care l-au învestit curtenii, ca să realizeze. Eu unul refuz să mă întorc la milioanele de lei fără vlagă. Abia m-am aşezat, oarecum, pe o "orbită" decentă. Cu toată consideraţia, nu cu bugetarii era cazul să se înceapă acum operaţiunea curtarea electorală iresponsabilă, ci, mai cu seamă, să fi fost sprijinite (măcar lăsate în pace) puţinele sectoare rentabile, care contribuie la acumularea acelui bătut-de-soartă buget şi care dau în statistici senzaţia că avem şi noi o economie! Trebuie administrate înţelept, cu măsură, cuceririle reformei (cvasi-simulată, dar...reformă!), stabilitatea obţinută, aşa precară cum e. Ce naiba, nu suntem încă Acolo! Nu suntem stat de top european.
Dar noi, cei mulţi, proşti şi cu încrederea abuzată, chiar să acceptăm să ne înecăm ca (loc pentru termen incorect politic) la mal de dragul unei bunăstări ce ar dura, optimist, până în ianuarie? Nu putem abdica odată de la foamea asta de imediat? Aici vorbim de o ţară nu de actul defecaţiei!
5 comentarii:
Cine se mai încrede în zâmbetul fals a actualului parlamentar în căutare de milă electorală? Cine se mai încrede în promisiunile făcute în prag de cacampanie? Cine se mai încrede în acţiunile disperate ale celor ce 4 ani au muls cu neruşinare de la sânul statului?
Dacă mai crede cineva e grav şi ar trebui să se gândească de două ori înainte de a pune ştampila deoarece viitorul stă în mâna lor!
Eu îs scârbit de ei şi de tot ce înseamnă politician român. Hai te îmbogăţeşti, dar fă CEVA şi pentru nenorocitul ăla de român de pe spatele căruia ţi-ai ridicat avere şi i-ai cumpărat lu fiu`tu maşină scumpă să gonească cu 150 la oră prin cartier. Na, hai că m-am turat. Ptui!
Nu ştiu de ce, dar simţeam că tu vei veni primul. Mulţam. :)
Le dăm bani, nu mi-ar părea rău, bani mulţi, ca să ne reprezinte cu demnitate, să gândească, să decidă pentru noi, îi învestim în onorante funcţii, dar nu ca să-i recompensăm pentru ceva, ci ca să ne conducă, asta uită ei!
Sunt slujbaşii noştri de lux, nu-s de capul lor acolo, şi asta uită!
Băsescu nu a semnat pentru că i s-ar fi rupt mâna semnând, ar fi pierdut, el şi partidul crescut în baza faimei lui, sute de mii de voturi. E o socoată egoistă, de avarie, pe care nici unul din susţinătorii lui din presă nu o taxează!
DAR legea nu e creaţia lui. Numai că, prin această semnătură, el nu se mai poate ţine a fi diferit de cei 322.
Nu zice nimeni că nu trebuiau mărite salariile profilor dar aceste măriri trebuiau făcute etapizat. Atunci nu se mai ajungea la asemenea discuţii de psiho-criză. Deja nu mai auzi altceva la tele decât legat de acest subiect. Cred că şi Minimax l-a preluat...
Am fost şi sunt printre susţinătorii unui învăţământ de calitate (zici că-s parlamentar!:)).
Am scris aici, adică în van, despre necesitatea salarizării decente a dascălilor (am părinţi dascăli, sunt şi eu un dascăl).
Dar nu pot fi atât de inconştient că, din varii motive, nu sunt acum bani pentru o aşa catastrofală, deşănţată mărire.
Hai că pentru dascăli s-ar găsi bani, dar mai vor şi alţii...
Ja, asta aşa e, cererea e mare în raport cu oferta...
Trimiteți un comentariu