M-am întrebat şi eu, laolaltă cu mulţi alţii (bine intenţionaţi sau răuvoitori) de ce a primit Jean-Marie Gustave Le Clézio Premiul Nobel pentru literatură. Apoi, m-am trezit întrebându-mă cine e, de fapt, cumîlcheamăăsta? Nu a durat mult adunarea motivelor, unele dovedindu-se chiar "solide" rău de tot. Cu cine a "concurat"? Eh, nişte anonimi adevăraţi: Mario Vargas Llosa, Umberto Eco, Michel Tournier, Herta Mueller sau Ismail Kadare.
EVZ, Nobelul literar, o „surpriză neplăcută“, ne prezintă o fişă biografică mai mult decât suficientă, din care putem trage concluziile căutate, cu sila de rigoare, înainte de a ajunge la paragraful în care scriitori şi critici români îl ştampilează ironic pe marele necunoscut. Păi, nu toţi nobelizabilii au norocul de a se fi născut sau crescut/trăit prin Africa. Cred că ăsta e un criteriu de 50 de puncte din 100 (să presupunem) necesare. Ca să iei Nobelul, trebuie să fii at least ecologist (măcar două balene salvate prin respiraţie gură la gură în palmares), dacă nu militant de ecostânga activ (de pildă, să nu porţi decât chiloţi roşii din fibre vegetale şi să admiţi a deţine laptop doar dacă e cu manivelă şi nu consumă curent de la priză).
Acelaşi ziar ne informează că, în romanul Désert, preanorocosul "ecoscriitor" face o emoţionantă "frescă culturii pierdute din Nordul Africii, în contrast cu o Europă rece şi brutală pentru imigranţii care-şi caută locul în lume". Aici a trebuit să iau o pauză, ca să-l bag în mă-sa puţin pe "cel mai mare scriitor francez în viaţă". Cu tot cu "Europa lui rece şi brutală". Şi cu emigranţii lui neintegrabili, scursurile mereu piromane ale periferiilor franceze. Nu ştiu însă dacă mă-sa e atât de încăpătoare.
Cărţi de idei! Cărţi ce plâng la căpătăiul unor categorii care se autodefavorizează, pătrunzând într-o Europă pe care nu pot şi nu doresc să o înţeleagă, în schimb, aşteaptă ca Europa să-i tolereze, să se schimbe pentru ei. Trebuie să mă fi tâmpit de-a binelea să mă apuc a citi literatură ideologizată, literatură-manifest. Oricât ar fi de bine şi corect-reţetar scrisă.
Şi ultimul amănunt care, daaa, justifică pe deplin înnobelizarea: deşi trăieşte în SUA, bietul militant, vizibilul activist, vocalul civist, "destinul său a rămas mereu legat de pământul african", asupra căruia, nu-i aşa, trimite în ritmuri regulate, ca ajutor, binefăcătoarele sale romane angajate şi Africa îi va fi mereu recunoscătoare. O lacrimă!
11 comentarii:
Mamă ce scârboşenie... Dacă tot tânjeşte după Africa, pădurea tropicală şi statutul de maimuţă ce drec caută în Europa? Ecologiştii ăştia de canapea sunt cei mai mari ipocriţi.
/Radu
"Juraţii Premiului Nobel au răscolit mult prin boscheţii literaturii universale până au dat de Jean-Marie Gustave Le Clézio ca să-l premieze.
Această mediocritate silitoare de o iritantă preţiozitate şi scriitor din categoria reţetarzilor, tradus şi la noi, Le Clézio nu face rău la lectură, atât doar că, vorba lui Radu Cosaşu, din ăştia găseşti cu snopul în piaţă la Matache şi nu-i cumpără nimeni."
http://www.cotidianul.ro/cum_iau_premiul_nobel_scriitori_mediocri-60675.html
/Radu
L-am gasit de curind printre rafturi si, ignoranta de mine, voiam sa il pun la literatura de calatorie. Ha.
Totusi nu e chiar o supriza, avand in vedere ca pe lista oficiala de cote la pariuri era in primii 10. Kadare o sa-l ia in anii urmatori, Herta Muller nu are nici o sansa, Vargas Llosa si Tournier poate poate. Eco nu e scriitor, e un semiolog care se distreaza cu puzzle-uri literare supercomplicate, pentru ca poate. Nu zic ca nu mi-au placut romanele lui, doar ca nu e scriitor si nici nu cred ca va fi luat in calcul pentru Nobel vreodata.
de acord cu meropi; dar vargas llosa nu cred ca-l va lua, pt ca e de dreapta...
dar, dle cirb, faptul ca DVS nu ati auzit de le clezio nu inseamna ca el 'nu exista' sau ca, asa cum sustine cristi teodorescu, ar fi un 'scriitor mediocru'! si as mai zice ca este recomandabil si prudent, ca sa nu spun elegant, sa cititi ceva (de acest scriitor care are o OPERA) inainte de a-l demola.
ca activismul ecologic a jucat un rol in premierea sa, nu neg; dar daca ar fi fost NUMAI asta nu s-ar fi aflat intre primii 10...
Cititorii Lire l-au desemnat cel mai important scriitor în viaţă (nu ştiu dacă francez sau nu)!!!
Mai lasă-mă naibii.
Daca voia sa salveze pisicile din Africa (??) sigur nu-i mai contesta nimeni statutul de proaspat castigator de Nobel.
D-le Sarb,
1. cati dintre "emigranţii neintegrabili, scursurile mereu piromane ale periferiilor franceze" ati cunoscut la viata Dvs.?
2. cate carti de-ale Le Clézio ati citit, ca sa-l demolati in felul asta?
3. am ras de m-am prapadit la citirea postului astuia, dar nu fiindca ar fi amuzant-muscator, cum si-a propus, ci din cauza incredibilei ignorante care tipa din fiecare rand (hai, treaca de la mine - fiecare al doilea rand).
Cine e dl. Sarb?
Nu mă interesează să cunosc scursurile piromane. Aş vrea să îi cunosc pe cei integraţi, însă. Dacă mi s-ar oferi ocazia. La fiecare accident în care pier câţiva "fraţi", ei ies şi incendiază banlieurile. Ies la balcon şi le strig: Jegurilor, acasă!
Roxa, în mod sigur, ai dreptate. Doar cu balenele avem probleme pe acest blog.
Ce tare! Anonimul de mai sus te acuza de ignoranta dar el nici macar nu-ti stie numele, hilar!!
Noa, nu punem noi la suflet. Poate într-o zi...Azi nu! :)
Ignorant sunt, fireşte. Arătaţi-mi-l pe ăla care ŞTIE!
Cât despre glumele mai mult sau mai puţin izbutite, nu scrie nicăieri că trebuie să fie hiperdocumentate. O glumă explicată e o glumă pentru tâmpiţei, roboţei. Poate ecologiştii căutat-zdrenţăroşi au mai strâmt simţul umorului.
Ia uite, cîte explicaţii dau unui nobody!
Trimiteți un comentariu