Guvernul Tăriceanu, o credem sau nu, a avut stomacul să admită că nu sunt resurse pentru faraonica acţiune de mărire salarială. Riscant, în prag de alegeri. Dar şi să-ţi dai singur moştenire (asta în caz că, într-o formă sau alta, PNL rămâne implicat în guvernare) un deficit bugetar istoric şi sacul gol pentru investiţii şi cercetare e mai mult decât riscant, înseamnă a te aşeza singur pe drumul către dispariţia de pe scena politică. În consecinţă, pentru a tărăgăna măcar lucrurile, guvernul a sesizat Curtea Constituţională: „Baza acestei sesizări este încălcarea sau nerespectarea prevederilor constituţionale, care cer în mod explicit ca, ori de câte ori se ia o măsură de acest gen cu impact financiar, să fie indicate şi sursele de finanţare, care, evident, nu există“ - C. P. Tăriceanu (Tăriceanu nu are bani pentru majorarea salariilor).
Stranie este, pe de altă parte, atitudinea băloasă a PD-L, prin vocea gramofonului Boc, care se răţoieşte populist şi electoral la primul ministru, acuzându-l că se opune deciziei Parlamentului doar pentru că iniţiativa celor 50% nu-i aparţine (!), altfel s-ar fi lăudat cu ea peste tot... Sunt foarte, foarte curios ce părere are democrat-liberalul T. R. Ungureanu despre această revărsare demagogică a pupilei lui. Mai alaltăieri înfiera în Cotidianul valul electoral al generozităţii parlamentare, "uitând" stângaci să menţioneze că norma respectivă a fost votată în unanimitate, deci şi de PD-L. O altă admiratoare caldă a actualului preşedinte, Ioana Lupea, se trezeşte şi ea scriind, bolnavă de scenarită: guvernul nu se opune acestei pomeni pentru că ar fi unul responsabil, ci pentru că aşa vrea să apară - să dea o lovitură de imagine. Da, şi? Contează de ce o face sau dacă realmente se va ţine ferm pe poziţie şi va avea câştig de cauză la CC?
Şi apoi, iaaarăşi veşnicele ameninţări parfumat-româneşti cu darea în judecată. Guvernul dă Parlamentul la Curte, sindicatele îi cheamă în Justiţie pe Tăriceanu şi Vosganian "pentru declaraţiile făcute"(!). Ah, şi off topic, Traian Băsescu se judecă pentru calomnie cu acreditatul ziarului Cotidianul la Cotroceni (da, aţi citit bine, nu cu V. Stan, nu cu Ciutacu). Cică, l-ar fi umilit scriind că nu se putea să nu fi ştiut de (şi supervizat) înţelegerea PD-L - PRM. Eu cred că s-a supărat pe adevăr. Nici cei mai febrili susţinători nu cred în originalitatea şi independenţa decizională a lui Boc. Asta era off topic, în sprijinul poftei de judecată, de "recuperare în Justiţie a demnităţii" pierdute, care îi paşte pe români după '89.
Am susţinut într-un alt text, în felul meu - patetic şi umoral argumentat, că pretenţiile dascălilor de a avea şi ei salarii măcar la nivelul angajaţilor MAI sunt justificate. Acordată creşterea salarială, însă, în această toamnă, în condiţiile crizei care cutremură Occidentul şi ţinând cont de înşelătoarea creştere economică (pe credit), satisfacţia cadrelor didactice va fi de scurtă durată. Cu toţii vom "pierde", valoric, la salariu, poate chiar câteva sute de euro, atunci când salariul mediu nu va mai putea "cumpăra" 300 euro, ci numai 200 sau mai puţin, din cauza puseului inflaţionist creat de potopul de bani fără acoperire în productivitatea internă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu