luni, 29 septembrie 2008

Domneala Veche

1. Mi-a fost îndeajuns de câte ori m-am "simţit" categorie sub pixul filosofico-moralist al lui Andrei Pleşu. În ultimul număr, se "ia" de cei care scriu, deci şi de mine. Din încercările dumisale de definiţie şi câtcuprindere înţelegem că toţi am avea un bai cu scrisul, dar nu că ne-ar frământa nervul şi morbul, ci că suntem, pur şi simplu, grafomani. "Pofta de a scrie e un sindrom adolescentin" - decide marele nostru autor de câteva cărţi epocale. "Am trecut cu toţii prin frisonul post-pubertar al autorlâcului...". Am impresia că unii, şi anume dânsul, au şi rămas acolo. Desigur, noi, seniorii, cei care scriem indubitabil cu sens, ne scoatem implicit din rând, suntem imuni criticilor. "Am văzut tineri pompoşi şi netrăiţi care se sufocă de nerăbdare dinaintea celei mai firave perspective editoriale...". Aha, ne-am prins, am intrat cumva, coane Andi, în criza vârstei..., a cărei vârste, oare? Vous nu aţi fost gălăgios, grafoman şi aprins răzvrătit illo tempore? Aţi scris direct hegelian şi heilbronnian? Vă şade rău în postură de Dan Chişu, reţetar al cumsescriecurostului. Sau, mai rău (?), de Oana Cuzino.

2. S.G. îl face "ceresc" pe Leonard Cohen. Ok, am răbdat stoic: fermecătorul evreu, bătrânul evreu, misticul, şamanul, folkpapst, omul care aduce ploaia, vrăjitorul, magicul (am mai scris?), ironicul, povestaşul, excitantul. Cohen - element ceresc nu am întâlnit până la lectura pastilei 3, 14 a S.G. Am citit tot felul de plocoane media, şi nu numai, la adresa individului. Fiecare mă ţine tot mai departe sufleteşte de creaţia sa: prin lipsa de minim criticism, (să fie măcar capabili să explice de ce; pe mine mă interesează de ce numai el) prin idolatrie fascinată, prin vorbirea gâscosonoră, de imitaţie, rumegată, care se face despre acest folker, ca şi când el ar fi inventat muzica şi cheia sol. Poate că am această atitudine şi pentru că l-am întâlnit pe, să zicem, Sinatra înaintea lui. Preferam să-l aud vorbind pe Iosif Sava, fie iertat. Şi cântând pe Hooker, J. Brown, Ella, Bassey, toate femeile inegalabile ale jazzului, Nelu Ploieşteanu, melofermecători măcar egali, dacă nu, vocal, superiori evreului canadian. Iar azi, solişti ca: Diana Krall, Eliane Elias, DeeDee Bridgewater, DAVE GAHAN - minunate generaţii noi! Poate din cauză că am apucat mai întâi să freamăt pe trilurile incredibile ale Aurei Urziceanu. Poate pentru că am avut doar 14 ani în 1989 şi am apucat apoi să descopăr fără prejudecăţi atâtea alte stiluri muzicale, unele de fericită sinteză, atâtea voci de aur. Ia să mai fiu slăbit!

3. S-a întors Cristian Ghinea de la London. Îmi plăcea mai mult acolo, că îmi citea din The Times, The Independent, etc. Când a reapărut în Bucureşti, când a ţinut neapărat să-şi declare nefireasca dragoste faţă de urbe. Neuitând să se afirme pe sine drept un obosit al textelor şi zicerilor cârtitoare despre Capitală. Îi doresc multe maşini, mulţi câini, multe clădiri demolate şi cât mai mulţi coloşi de beton fără estetică. Ca să-i ajungă. Ah, şi cantităţi mari de accent din ăla repezit, milităros,
şiuierat, alunecuos, dreci, jimekeri, Cluji, aşea. Vreau şi eu două pâini şi o sticlă de Borsec. Duduie. Miţa, Mitică, Tache, Fane.

Iată trei motive pe care le voi inventaria, adăugându-le la altele, deja adunate (Alex. Leo Şerban scriind despre Vanity Fair, despre Toulouse or not to lose, etc), motive care mă vor determina să încetez abonamentul de la 1 ianuarie 2009.

Sau mai repede, dacă o publică încă o dată, în următoarele 2 săptămâni, pe cititoarea din Râşnov. Umoral.

17 comentarii:

Hiacint spunea...

:)) E cam lung timpul pînă în ianuarie...

Incze Klára spunea...

Si eu m-am 'suparat' pe domnul Plesu pentru ce a scris acolo... E o oarecare frustrare furibunda in rindurile acelea. Nu inteleg de unde vine.

cristians. spunea...

Exact, frustrare tot mai greu de dosit în acele rânduri. Începusem prin a mă simţi jignit, cititoreşte, cu reluările dumisale de articole vechi. Dar acum, parcă mai bine o ţinea aşa, cu republicări.

Şi, să nu uităm: nu este primul articol pe această temă: scrisul. I s-o fi părând prea strâmt "cercul" celor care sunt "îndreptăţiţi" să scrie? Nu mai are loc acolo? O fi de vină sterilitatea sa publicistică de dată nouă? Oare acel text, din ultima Dilemă, nu este evident doar un text de umplutură?

Dacă ne numim Pleşu şi avem 60 de ani, orice aruncătură caligrafică pe o hârtie se cheamă CAPODOPERĂ? Şi dacă ne numim "doar" Incze sau Sîrb, nu e nici o şansă să producem ceva memorabil?

Anonim spunea...

Cine vorbeste de frustrari, ohmygod. Nicio problema, nu pierdem nimic pierzindu-va de cititor: citeati, oricum, dinainte-indispus, cu o vesnica, inexplicabila superioritate si un vadit, explicabil parapon (sa mai amintesc, aici, de inabilele dvs. consideratii pe marginea - f 'pe marginea'! - dialogului meu cu Al. Budac din ID?... mai bine nu).
Ce va caracterizeaza? Comentariile inimaginabil de jenante (uman si estetic vorbind) despre Leonard Cohen... Va puteti felicita: sinteti SINGURUL care a scris in termenii unei intristatoare micimi sufletesti despre momentul de gratie din 21 sept 2008!
Asa ca raspunsul la ultima dvs. intrebare (din postarea de mai sus) este: Da. Categoric DA.

Hiacint spunea...

@ alex leo şerban: Încîntată de vizitele dvs., chiar dacă în lectură vă arătaţi neatent. Eu am fost la un concert Leonard Cohen, i-am simţit muzica prin toţi porii, am fost aproape fericită ascultînd. Totuşi, nu m-am gîndit în termeni atît de duri la cei(sau cel, că aţi spus că e singurul) care îl critică. Plus că acest fragment nu se referă la artist, cît la etichetările pe care le primeşte artistul. Inevitabile sunt, ştiu. Nici mie, ca adoratoare a versurile şi vocii lui Cohen, nu îmi plac şi le evit cît pot. Ce e preţios pentru mine prefer să rămînă în inima mea. Iar etichetatorii calcă, în entuziasmul lor, peste asta - aici e critica. Are alt sens acum? Fiindcă, mă gîndesc, dacă aţi fost la concert, probabil nici una din laudele citite şi auzite nu au exprimat întocmai ce aţi simţit.

Anonim spunea...

Cu riscul de a ma afla pe malul celalalt, vreau sa spun ca mie mi-a placut ce-a spus A.P. in ultimul numar al Dilemei referitor la scris. Exista o abundenta de scrisuri fara valoare (de orice tip), o nevoie a multora dintre noi de a scrie pentru a ne afirma undeva propriile idei, care nu intotdeauna sint dintre cele mai reusite sau valabile, asa cum ne place sa credem. Calitatea presei scrise si a literaturii lasa destul de mult de dorit astazi, iar autori plini de importanta sint, sint... Nu stiu daca trebuie sa ne suparam pe A. P. ca scrie asa, in fond, fiecare e liber sa vada lumea celor care scriu dupa cum doreste. Dar mi se pare corect punctul lui de vedere.

Anonim spunea...

"Acest fragment nu se refera la artist", spuneti?! Eventual cuvintul: "individului"? Sau "fin"-condescendentul "folker", poate? Sau puzderia de artisti (inclusiv Nelu Ploiesteanu!!) "SUPERIORI evreului canadian"??
Lasati, stiu sa citesc, chiar si printre rinduri, ba chiar ma pot lauda ca nu-mi scapa nimic - dupa cum se vede. Ce spuneti DVS e f frumos si adevarat; ce scrie companionul dvs e fix asa cum am scris mai sus... Din pacate pt el.

ps Si ce trist sa consideri ca, odata ajuns la Sinatra (sau la... Aura Urziceanu), nu-ti mai poate placea nimic altceva. Sa gindesti totul in termeni de ierarhii, prin excluziune. Sa te deranjeze in asemenea hal reverentele sincere in fata unui "batrin evreu" incit sa simti nevoia sa-l minimalizezi, sa-l pui 'la coltul lui'. DE CE?? Nu mai are loc Sinatra de Cohen?
Trist...

Incze Klára spunea...

As dori doar sa mentionez ca impartasesc parerea ca e trist "sa gindesti totul in termeni de ierarhii, prin excluziune".
Am simtit aceasta tristete si cind am citit textul domnului Plesu.

cristians. spunea...

At Anonim (deşi un anonim nu merită replică, hippie fuck) şi ALŞ:

TRIST este că am fost "singurul", e drept. Voi v-aţi complăcut în adulaţia asta minoră faţă de micul dumnezeu al baladei.

Ce scrieţi despre Ploieşteanu sau Urziceanu este josnic, indicând astfel în substrat că îi consideraţi inferiori (probabil doar pentru că-s români).

Suzi, poate că în imensa ta îngăduinţă consideri că Pleşu a scris altceva decât un articol de umplutură în nr discutat al DilemeiV. Oricum, el nu pomeneşte acolo despre ceea ce spui tu mai sus. Şi aşa cum fiecare are voie să ierarhizeze, şi eu pot să nu fiu de acord cu el în termeni critici, da?

Este distractiv să fiu tocmai eu considerat limitat în opţiunile mele muzicale, ce zici Hiacint!? Câţi dintre distinşii de mai sus ascultă, oare, fără să le curgă sânge pe urechi sunetele mele dragi?

Cred că acel "moment de graţie" al concertului lui Cohen în Bucureşti arată multe despre puţinătatea discernământului publicului românesc. Discursul prost-adulatoriu vă caracterizează, fie că e vorba de oameni politici, prieteni, filosofi, filme autohtone sau singers.

Când în vreun 3,14 (unde nimeni altcineva nu face paradă de călătorii şi reviste snoabe) veţi înceta să menţionaţi ce icre galbene aţi consumat din scoică cu perlă de 14 ani, mai discutăm. Până atunci, vă aştept să mai creşteţi. Nu vă şade bine în postura de copil metrosexual grizonat.

Şi nu în ultimul rând, nu mă consider a fi altceva decât un frustrat (nu sunt unicul, din păcate). Măcar nu-mi vărs frustrările sau snobismele asupra abonaţilor sau cumpărătorilor unor reviste. Mi le vomit aici, unde e gratis şi pot fi "taxat" fără a cenzura vreo opinie.

Şi despre "ierarhii": cred că am dat o mulţime de exemple de voci care mă încântă. Nu bănuiţi cât sunt de bucuros să nu fi crescut orbit de un "monument", ci gustând Muzica în diversitatea ei. Nu muzica "mare", muzica. Nu o să-mi cer scuze însă dacă, de pildă, Koop sau Gahan, îmi plac mai tare decât trubadurul vostru canadian.

Hiacint, din nou: eh, ce să fac, vezi, eu nu scriu "frumos şi adevărat". :) Lasă, bem un vin pe seama celor de mai sus. Mulţumim tuturor pentru intervenţii. Ne vedem săptămâna viitoare, când voi citi DilemaV cu şi mai multă inexplicabilă explicabilă superioritate, indispoziţie (pentru că dau bani pe ea, am abonament pe trei luni de acum!!). Şi pentru că e tot mai slab şi autosuficient scrisă (cu excepţiile menţionare acum câteva săptămâni).

Anonim spunea...

Deci:
1 Inteleg ca va mindriti cu faptul ca sinteti singurul care nu vibrati la Cohen? Si, presupun, cu faptul ca nu ati fost la concert, 'micul dzeu al baladei' fiind prea mic pt o fervoare (religioasa) atit de mare? Pacat: nici nu stiti ce-ati pierdut, vorba unui clasic in viata; daca adulatia ar fi fost o simpla poza snoaba sau un gest de bon ton S-AR FI SIMTIT in tot ce s-a scris dspr. Or, a fost CHIAR un moment de gratie - dar sinteti prea mofluz (si autosuficient) ca sa acceptati ca toti acei oameni s-au BUCURAT (sincer) de ceva la care n-ati catadicsit sa participati.
2 Nu, faceam pur si simplu o constatare obiectiva: oricite merite, reale, ar avea Ploiesteanu & Urziceanu, nu au nici notorietatea mondiala a lui Cohen, nici harul lui de a rezona cu atitia oameni de peste tot. Or, muzica e un limbaj universal, te intrebi de ce. (O fi 'mafia' iudeo-masonica?)
3 Nu fiti atit de sigur: mai ascultam si noi - si Sinatra, si Diana Krall, si Gahan... Nu sint doar apanajul celui care sta & scrie la masa pustie.
4 F elegant: TOTI cei care mai au nobletea sa admire sint niste idioti pe care-i caracterizeaza 'putinatatea discernamintului'. (!) Insultati, daca asta va face sa va simtiti mai bine (desi nu cred).
5 Daca obligatiile profesionale ma fac sa stau mai mult afara decit in tara, este normal sa scriu de la fata locului si sa povestesc intimplari legate de acel loc. Nu cred ca asta se mai poate numi 'snobism' in zilele noastre, cind tot romanul calatoreste. Pot intelege ca va deranjeaza stilul meu de viata, dar asta e situatia; nu am de gind sa mi-l schimb pt ca un abonat strimba din nas la 'Vanity Fair', Carla Bruni sau stridii si se considera 'snobat' de cel care se bucura de aceste lucruri. Ar fi cu totul nerezonabil.

Zaza spunea...

D-le Sîrb, nevoind să mă amestec în polemica legată de Pleşu - s-a cam spus ce era de spus, de-altfel- observ recidiva vitriolului cu şi despre bucureşteni.

O să vă răspund, chiar dacă nu aşteptaţi asta. Ou bien...?

cristians. spunea...

Pentru ZaZa:
Vitriolul cu şi despre bucureşteni nu e tema discuţiei. Revenim altădată. Dar răspundeţi unde şi când poftiţi.

Pentru dl. Şerban:
Apreciez enorm mare parte a tonului recentei dv intervenţii. Aţi răspuns extrem de aplicat şi atent, asta nu poate trece neremarcat. Mulţumesc sincer. Din cele scrise, regret doar că din nou am făcut consideraţii răutăcioase asupra subiectelor dv predilecte. Nu e treaba mea. Mă pronunţasem ca vechi cititor-plătitor al Dilemei, ca fost dependent de această revistă.

Iar cu această frază: "'micul dzeu al baladei' fiind prea mic pt o fervoare (religioasa) atit de mare?" aţi prezentat exact opinia/poziţia mea, care e şi cea pe care îndrăznea să o explice şi Hiacint mai sus: DA, cred că este o fervoare cvasi-religioasă prea mare pentru un om, fie el şi un enorm "poet al portativului", sau cum i s-o mai fi zicând. Nu agreez nici o atitudine (pseudo-)religioasă care nu-l are ca obiect pe Dumnezeu, departe de a fi, însă, un fundamentalist. Nici f***t de legionar nu sunt! Evreii îmi sunt mai la inimă ca germanii, de pildă - asta off topic.

Dar, aţi intuit bine, chiar daca sarcastic: EXACT acel lucru voiam să-l subliniez în acea autosuficientă pastilă "vitriolantă". Eram excedat în primul rând de articolele şi postările diabetice despre Cohen! Că am eu nelămurirea mea privitor la ce naiba adună atâţia fascinaţi la un defetist ca L.C. - asta e răfuiala mea personală.

E vorba şi despre libertatea mea de a fi sceptic, de a nu rezona, de a rezona pe alte ritmuri sau sunete. De a fi subiectiv, până la urmă, aşa cum sunteţi toţi cei care îl statuizaţi pe Cohen. Bătrânul ar trebui să scrie un cântec ironic despre cei care-l "sfinţesc". A făcut-o deja?

cristians. spunea...

Înapoi la zaza:
Până la urmă, dv sunteţi Bucureştiul în persoană şi nu ştiu eu? Nu o să-mi puteţi demonta cele scrise mai sus, de le numeaţi "vitriolante", pentru că-s adevărate. Cum adevărat e şi ce am scris de Institutul Francez. Şi despre casa Miţei. Sunt mici adevăruri despre oraş, nu cele esenţiale poate.

Ar fi bine să sară altele în ochi.

Anonim spunea...

Domnule,
sa stiti ca nu ma deranjeaza ABSOLUT DELOC ca ati 'făcut consideraţii răutăcioase asupra subiectelor (mele) predilecte': as renunta la aceasta meserie daca as sti ca sint in asentimentul TUTUROR celor care (ma) citesc! De asemenea (cum, neindoielnic, veti fi observat), nu ma intereseaza sa flatez cititorul dindu-i ceea ce vrea el, ca nu sint serviciu public: scriu strictamente ceea ce ma intereseaza pe MINE - cu speranta, desigur, ca poate interesa o mina de oameni...
Din acest pdv, ma bucur ca noua situatie, cumva 'corporatista', nu mi-/ne-a alterat habitudinile; consider ca am pastrat - cei vechi, 'fondatorii', si cei nou-veniti, continuatorii - spiritul Dilemei. Este vorba dspr ACEEASI 'libertate de a nu rezona' la 'sunetele' comune, pe care o invocati ca fiindu-va definitorie.

Dvs, insa, sinteti vadit inconsecvent - altfel nu mi-as putea explica de ce vi se pare OK 'sunetul' Ploiesteanu si deloc-OK 'sunetul' Plesu: vi se pare, cumva, ca primul este mai important pt cultura romana decit al doilea? Sau este vorba, cumva, de faptul ca unul este cu 'zdranga-zdranga', iar celalalt cu 'scirtza-scirtza' (pe hirtie) - adica in zona de performanta la care aspirati si dvs.?

Cit il priveste pe bietul Cohen, probabil ca tocmai 'defetismul' sau il recomanda 'diabeticilor' care-l gusta, mai stii?
ps Presupun (ba chiar sper!) ca m-ati inclus si pe mine in 'corul diabeticilor' pt textul de pe rekino? Desi un agnostic n-ar folosi niciodata cuvintul 'ceresc', e si el capabil, uneori - probabil, prin compensatie -, de fervori comparabile... (Si sa stiti ca 'anonimul' acela sint - dintr-un accident tehnic - tot eu!)

cristians. spunea...

Am explicat cu vârf şi îndesat ce scârţâie neplăcut la Pleşul ultimelor luni. Au mai intervenit pe subiect şi Klara, Hiacint. E destul. Măcar aici nu sunt "singurul". Dacă asta dă "greutate" unor afirmaţii.

Cu bietul Cohen chiar că am isprăvit, l-am sanctificat. Deci, l-am clasat, cum el probabil nu şi-ar fi dorit.

Scriu şi eu pentru o mână de oameni care se simt în rezon cu vituperările mele, probabil o mână de autosuficienţi şi mici suflete. Nu am citit Rekino încă. Merg să văd.

Din când în când, mai întrebaţi cititorii (chiar prietenii) dacă Dilema e realmente aceeaşi (în spirit), cum susţineţi. S-ar putea să aveţi surprize. Neplăcute.

Destul, nu?, pe tema asta. Să aşteptăm numărul următor.

Anonim spunea...

Arguing on the Internet is like running in the Special Olympics, even if you win you're still retarted.

Să fiți sănătoși!

cristians. spunea...

Trei persoane puteau scrie prostia de mai sus (probabil, luată din folclorul webului, că, noa, noi surfim, noi nu gândim, sau programăm,nu avem timp de lecturi vaste şi visări):
1. Sf. Petru, mandatat de Dumnezeu, pentru că aşa nu se mai putea.
2. Un hippie fuck
3. Leonard Cohen (a învăţat o urare românească, special pentru noaptea de graţie), sătul de maniera în care îi răstălmăcim munca de o viaţă.

Ar mai putea fi şi Andrei Pleşu, dar el nu cred că a aflat de internet şi de vasta sa capacitate de a adăposti toţi ITiştii imbecili şi second life-iştii fără viaţă proprie.