luni, 1 septembrie 2008

Vedere din afară

Ca şi când m-ar fi legat cineva la ochi în timpul visului, m-a învârtit titirezeşte şi mi-a dat drumul să umblu, apoi, solitar prin lume - deposedat iarăşi de suma vitală de certitudini. Cu trenul. Acest nedigerabil cârnat metalic, ce leagă ca să despartă, suferind de întârziere accelerată, în Occident ar fi fost repede casat şi ascuns adânc sub pământ, către miezul cel incandescent, altfel ar fi poluat de moarte jumătate de Europă.

Suboameni din muşama cu gust de fier - arătau ca născuţi pe şine - colcăie în semitrezia lipsei de oxigen, mai înspăimântaţi de curentul de aer proaspăt, de deschiderea unanimă a geamurilor decât de duhoarea proprie, cu care sunt simbiotici precum nişte bacterii anaerobe în relaţie cu izvoarele sulfuroase. Îi ucid, ucid, ucid, cu priviri criminale, îi dezaprob vehement din ochi şi ei, unii, simt: nu mi se adresează, mă ocolesc cu vorba, ce fericire - nu mai trebuie să discut despre cât de bine era înainte, când toţi aveam o slujbă! Îşi întind feţele şi şosetele soioase pe banchetele groase de mizerie, beau bere împuţită şi-şi mănâncă toată omenia din conserve, cu brişca curăţată de turul pantalonilor.

Trupuri de douăzeci de ani, vertiginos înmugurite, se învolbură pasager printre cadavrele vii de bătrâni şi foşti tineri ce se întorc nespălaţi de la neamuri, cu perii intimi la iveală, am fost să o vedem pe bunică-mea, că deh, poate moare şi să nu zică rudele că ne ţinem domni şi am lăsat-o să piară fără să îi facem o ultimă vizită, 'te dracului, gândesc, de gura lor îţi pasă ţie, ţi-a trebuit Timişoară, nu te-a mai încăput duioasa Bucovină, acum eşti şi tu, cum ar veni, burgheză, lucrezi în proiectare, poate ca femeie de serviciu; fete care trec sfioase, pneumatice, cerându-şi scuze mecanic, pe culoar, trăgând după ele valizele cochete, degeaba curăţite acasă. În urma lor, iz de regrete neputincioase, încordare: unde-şi armează fundul în halul ăsta - nu mic, nici mare, despicat-piersicos, în pragul plesnirii?, râgâieli cu iz de timişoreana nefermentată şi lanţuri de gât zornăind masculin.

Cărţi învechite natural, mai întâi în cameră pe raft, apoi în soare, se mută dintr-o mână într-alta, apoi pe podea, neliniştind the maid, care a văzut destule trupuri frângându-se sub apăsarea plăcerii, dar cărţi în vraf pe preş, lângă pat, în loc de haine sfârtecate, nu. Crudităţi postliceene afumându-se cultural în ceainărie, cu picioarele adunate chinuit sub fund pentrucăaşasepoartă, pe scaune meschine, cu şezut de rafie împletită. Oare după ce ai parcurs digestiv toată lista meniului, de la mate la coada şoricelului, e ca şi cum ai fi citit patru rafturi de cărţi?

Iulius Meinl viennasleadingcoffeeroasterfor145years îmi rânjeşte conspirativ şi negru, dar fără urechile clăpăuge ficţionalizate de Echenique, de sub coiful lui înalt, şi eu cocoţat pe cataligele scaunului văd doar picioarele cu multe degete sandalizate ale clientelor ce umblă pe sub mese, o Susana bărnace cu două, cu mai multe şuviţe de protecţie antitimiditate şi ochi pisiceşti, aşa mă trezesc fără convingere la realitatea unui oraş care nu mă cunoaşte.

10 comentarii:

Delaskela spunea...

o, ce tur de forta...''Suboameni din muşama cu gust de fier '' plus plus...absolut memeorabil

Cristian SÎRB spunea...

Venind dinspre un scriitor (adică chestia aia ce aş fi vrut eu să devin când voi fi mare), consideraţia de mai sus mă copleşeşte. Încerc să nu ţin impresia în mine mai mult de o clipă şi să-mi reamintesc hiperlucid: eu nu am scris O CARTE!

Tiq spunea...

Din nefericire, pe orice tren urci întâlneşti acest scenariu sumbru cu aceleaşi personaje, clonate parcă la comandă.
Vroiam să-mi las şi eu amprenta pe starlog referitor la o astfel de "experienţă" (călătorie n-o pot numi) dintr-o vineri după-masă de pe celebrul Arad-Brad, dar până la urmă am lăsat-o în baltă.

Cristian SÎRB spunea...

Adevărat spun că acceleratul de Iaşi nu este cu NIMIC mai presus de personalul Brad-Arad. Un cadavru de metal în descompunere, populat cu indivizi care se descompun şi ei vesel. Picioare crăpate, feţe brăzdate sau buhăite de alcoolizare. Pestilenţa de la toalete şi din pieile nespălate cu lunile. Poveştile de doi lei despre inferioritatea femeilor în comparaţie cu bărbaţii, fotbal, plombe.

Ce e mai dureros: asaltat de această continuă agresiune olfactilo-microbiano-sonoră, uiţi mai repede clipele plăcute petrecute acolo de unde trenul te aduce zgâlţâindu-se şi scârţâind a ţară din lumea a paişpea.

Incze Klára spunea...

"Esti undeva, intre o statie si alta,
rupt de ceva,
in drum spre altceva,
scos din timp,
scos din rost,
purtat de tren,
purtind dupa tine un alt tren,
cu oameni, situatii, marfuri, idei,
una peste alta,
in vagoane pe care le lasi in statii,
le pierzi intre statii,
golind lumea,
gonind peste lume,
singur,
mai singur,
nicaieri de singur."
Constantin Noica

Cristian SÎRB spunea...

Drace, ce bine seamănă cuvintele filosofului cu ceea ce voiam eu să transmit, de fapt, prin textul Vedere din afară!
Merci, Klarita.

Hiacint spunea...

Plus că după mate şi coada soricelului, infuzate corect, şi după patru rafturi de cărţi, e ca şi cum ai fi chiar fericit. Nu?

Cristian SÎRB spunea...

Necazul e că mulţi cred că e îndeajuns să se afume la ceainărie, cu picioarele strânse strategic sub ei, nu mai trebuie şi cărţi. Ăsta e sindromul portarului şi al bibliotecarei.

Hiacint spunea...

Ce nu am declarat: şi eu m-am îndrăgostit de Susana din carte (ca toate celelalte personaje :) ).

Cristian SÎRB spunea...

De şuviţa ei cea incapabilă a-i acoperi stânjeneala şi vitrina mare a ochilor.