Este locul unde mi-am petrecut cele mai neîndestulătoare clipe liniştite din Bucureşti. Căutam cu ochi speriaţi acele ceasului, era sâmbăta, de regulă, şi sâmbăta se închi
de mai repede, iar vraful de reviste şi ziare franţuzeşti, pe care trebuia să le "recuperez" prin lectură contra cronometru, tot nu scădea. Până şi scârţâitul podelelelor curgea uşor în liniştea respectuoasă a fostei mansarde.
Institutul cultural francez. Nu voi uita nicicând parfumul cărţilor, ziua strecurată prin luminatorul generos din centru, şoaptele clienţilor, parcă ieşite din cărţi, feţele
altfel care se perindau pe acolo în maximă discreţie. Îmi va fi mereu dor de Institut, ca de un cămin.Stârnit de articolul lui Andrei Pippidi din recenta Dilema Veche, iată, mă confesez.
Este locul unde mi-am petrecut cele mai neîndestulătoare clipe liniştite din Bucureşti. Căutam cu ochi speriaţi acele ceasului, era sâmbăta, de regulă, şi sâmbăta se închi
de mai repede, iar vraful de reviste şi ziare franţuzeşti, pe care trebuia să le "recuperez" prin lectură contra cronometru, tot nu scădea. Până şi scârţâitul podelelelor curgea uşor în liniştea respectuoasă a fostei mansarde. Institutul cultural francez. Nu voi uita nicicând parfumul cărţilor, ziua strecurată prin luminatorul generos din centru, şoaptele clienţilor, parcă ieşite din cărţi, feţele altfel care se perindau pe acolo în maximă discreţie. Îmi va fi mereu dor de Institut, ca de un cămin.Stârnit de articolul lui Andrei Pippidi din recenta Dilema Veche, iată, mă confesez.
3 comentarii:
Vai, te rog spune-mi ca nu s-a inchis Institutul. Eu prin Bucuresti nu am mai dat din iunie, dar in liceu, acum, eesh, 3 ani, Institutul era un oaza de liniste (si da, chiul).
Eu, care nu citesc mult in franceza pentru ca nu inteleg, si imi placea atmostfera de acolo. E chiar trist daca s-a inchis. (Am vazut si filme la Elvira Popescu! Oh man, memories)
Phew! Hai ca m-am speriat degeaba. Ma rog, in materie de Institut. Afara vine furtuna iar eu sufar de teroare abjecta cand tuna si fulgera. Si mai ales ca trebuie sa ajung si acasa prin ploaie.
La Brit Council in schimb te fura la bani. Cand am facut eu cursul lor pt Proficiency, erau 3 nivele. 7a, 7b, 7c. Acum e unul singur, pe care il face sora mea, si imi spune ca acolo toti cocalarii vin si spun "Wow, you say I wish I were, not I wish I was? Amazing!". Iar biblioteca lor e intr-o stare deplorabila.
I ramble a lot. Dar as dormi si eu acolo, cu un dictionar mare, timp nelimitat si 'Les Miserables' in original. M-ar lua ani de zile sa-l termin, dar ce frumos ar fi...
Doamne feri! Cum să se închidă? Deşi, pe alocuri, francezii sunt mai zgârie-brânză decât britanicii, iată că ei nu-şi închid institutele şi centrele culturale din lume, cum fac englezii cu Councils ale lor.
E tot acolo, tronează discret şi generos, primitor şi aristocratic. Înăuntru, timpul n-are măsură, aş dormi acolo şi pe jos!
Trimiteți un comentariu