Mi-a plăcut dintotdeauna să mă surghiunesc în camera mea, în braţele reci ale unei cărţi. Mai târziu, să mă retrag, departe, în braţele albe ale cutărei fete. Probam şi atunci, în pruncie, groaza asta de a primi oaspeţi, neamuri. Mă ascundeam de ei, pur şi simplu. Fobia a ţinut până astăzi. Acum nu mă mai vizitează nimeni. Măcar se scutesc singuri de solicitudinea mea obosită.
Mi se comunica periodic verdictul familial că-s „ciumat". Pentru că mă ascundeam de rude şi cunoscuţi. Nu suportam să-mi tulbure litania, procesiunea maniacă a gândurilor. Căci aşezam frumos fiecare zi lăsată de Dumnezeu în sertarele minţii mele. Meticulos, cu răbdare. Era nevoie de timp pentru această îndeletnicire. Uram pe oricine îmi întrerupea procedeul ăsta obsesional. Până şi în ziua de azi mă dau cu greu scos din casă înainte de a fi apucat să petrec cu mine însumi măcar două ore de „inventar".
Am mai scris că singura realitate valabilă pentru mine e cea din capul meu. Ce e în afară e tulburare sau chiar patologie. Firescul e în mine. La fel şi fluxul vieţii. Gălăgia exteriorităţii are însușirea să mă hărțuiască, să mă înstrăineze de mine. Acţiunile mele chinuite sunt tot atâţia paşi nesiguri în afara mea. Departe de ceea ce sunt eu. Mi se pare că acţionând mă îndepărtez de adevărul meu. Adevărul care mi-e sprijin, deşi nu l-am cunoscut pe de-a-ntregul vreodată, cel mult l-am bănuit.
__________________________________________
* din: Die Stimmung bezeichnet man in der Psychologie eine Form des angenehmen oder unangenehmen Fühlens.
__________________________________________
* din: Die Stimmung bezeichnet man in der Psychologie eine Form des angenehmen oder unangenehmen Fühlens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu