Rich

Dimineaţa devreme, vorbesc (imaginar, de vreme ce îl tot aştept) cu Richard. Acelaşi joc, cu pijama de zidar, mîini deasupră păturii, dinţi abia spălaţi. Îi zic de una, de alta, de blocaje metafizice - de ce nu scriu -, de cele fizice, sticle şi borcane, saci întregi aruncaţi de la balcoane, de scîrba şi carapacea pierdută. Îi zic de clipocitul prin inimă, de munţi urcaţi gîfîind, de priviri complice (uzată expresie, zice el) Mă plîng în continuare, iar el, drăguţ şi spălăcit:
- Te aştepţi la prea mult, dragă.