miercuri, 27 august 2008

Mai multe lucruri ciudate

Am răsfoit o carte cu poeziile lui F. Scott Fitzgerald, mi-a rămas un vers "Other flamingoes than me". Însă e o postură foarte stranie, gîndesc eu, să citeşti aşa-zise poeme, să faci un efort ca să le citeşti şi să apară, prin apa sălcie a uzurii şi sardonicului, cîte un vers care spune ceva. Dar asemenea spune ceva-uri pot găsi în însemnările psihoticilor şi într-o carte de bucate şi în poeziile copiilor, dacă le caut. Şi de aici, inocent două retorice:
1. literatura se caută? există sau face vreun bine să existe educaţie pentru a citi?
2. este o schemă generală (ziceam eu, căutătoare de instrucţiuni şi reţete) pentru felul în care dau oamenii semnificaţii lucrurilor? sau fiecare face asta altfel?
În fine, pentru memoria lui Fitzgerald, aş fi preferat ca poeziile să-i rămînă neştiute, cel puţin, de mine neştiute.

Două recenzii la Man in the Dark. Din prima am reţinut: "Mr. Auster is a longtime disbeliever in narrative connection. The long Brick section is detached in style, content and emotion from Brill’s subsequent painful recitation. The painfulness itself is suddenly disconnected at the end, with hope breaking out just as the sun rises." Din a doua, următoarele : "A narrative built of layers and layers of disorientation is not new for Auster -- this is, in fact, his specialty. It used to be that his young men were disoriented and that their disorientation afforded the reader a new way of seeing the world. Now it is his old men who are disoriented, but their way of seeing the world is more weary than fresh. Frankly, this book could be funnier. Or darker. Or meaner. Or something." Sună promiţător.

Şi sunt acasă. Lumea încă mai caută cărţi de vacanţă.

5 comentarii:

Delaskela spunea...

o, sunt sigur ca literatura se cauta, de fapt poezia se cauta, asa cum cauti jumatati de scoici intregi pe plaja...cel putin eu caut, imi plac expresiile acelea de aur ce inchid in cochilia lor un zumzet adinc si rar, uneori, vorba ta, il afli si-ntr-o carte de bucate...si intr-o statie de autobuz

Sandra spunea...

Si eu caut carti de vacanta :D ceva sugestii?
Parerea asta (a fiecaruia) ca lumea (mai) cauta sau nu literatura depinde de mediul pe care-l frecventam(?) De exemplu, printre amicii pe care-i am (datorita circumstantelor)...rar mai intalnesc vreunul inrait de lectura si asta ma face sa afirm :"off, lumea 'din ziua de azi' nu mai citeste". Sper insa ca la facultate sa-mi schimb parerea, voi avea atunci ocazia sa "activez" alaturi de colegi care au - aproape - aceleasi credinte/preferinte/hobby-uri ca si mine...

ancussa spunea...

La facultate se citeste cel mai putin.

Cristian SÎRB spunea...

Ancussa, eu ştiu oameni ce sunt/erau de curând "la facultate" şi care citesc/citeau foarte mult, şi anume: atât cât trebuia pentru bibliografia obligatorie (chiar în limbi străine), plus lecturi personale. Nu există altă "scuză" pentru cei care nu citesc decât lipsa de chef sau nepotrivirea cu cartea (amândouă de înţeles, de altfel, nu zice nimeni că e musai să citeşti în viaţa asta).

Am trei-patru ore pentru mine (DOAR) într-o după-masă şi-n alea citesc. Deşi aş avea cea mai bună scuză pentru a sări peste lecturi: lucrez într-o imensă corporaţie care mă stoarce de vlagă. Diferenţa e că nu aş putea fără carte. M-aş aliena mai abitir decât sunt deja...

Şi ca să revin "la facultate", Sandra: se citeşte puţin pentru că ajung acolo tot mai numeroşi oameni care nu sunt făcuţi intelectualmente pentru şcoală superioară şi care, civic, au rămas la nivel de Adunaţii Copăceni.

Cristian SÎRB spunea...

Bine ai revenit, Michelino.

De bună seamă că nu există "cărţi de vacanţă" în vocabularul şi-n obişnuinţele noastre, cred că trebuie precizat pentru oaspeţii noştri. Era un fel de a spune.

Pentru mine, de exemplu, există vacanţă şi cărţi. Sau, mai potrivit: vacanţa trece cărţile rămân aceleaşi. Adică, nu se subţiază, nu devin mai colorate odată cu apropierea verii.

Pentru că e vară, nu înseamnă că trec automat la Coelho, Dan Brown, proastaaiapecareairecenzat-otuşilacareareacţionat isteric cineva pe BookBlog, Pamuk sau alţi "57 de paşi către mulţumirea de sine".