Şi du-ne pre noi în...

Un film deplorabil e un minunat suport pentru gânduri fără frâu; subit, pe nepusă masă pustie, ideile mai înainte fără pretenţii se preschimbă în adevărate reverii ce se aleargă cu iuţeală pe acest ecran de împrumut format la un centimetru înaintea celui real, fără să fi băgat eu de seamă când anume, iată-mă desprins de ceea ce se petrece, atât în preajma mea, cât mai ales pe sticla încinsă a televizorului, difuz, o ceaţă ţesută din ața lipsei de voinţă a pupilelor de a mai focaliza acoperă totul şi atunci să vezi cum fantasmele şi recall-urile se năpustesc călcându-se în picioare, tropotind voioase, nerăbdătoare să le trimit la treabă, ştiu ele bine ce au de făcut, se caţără peste tot cu neruşinare, se uită prin orice gaură de cheie ce le iese în cale, dezgroapă morţii şi-i lasă aşa, se joacă cu rimele, cu temerile tale, luându-le în derâdere, căci în lumea lor, acolo de unde vin ele, nu există frică şi frământare, se râde liber, nimeni nu se supără

poţi număra în deplin calm degetele lucioase de la piciorul dorit al fetei nemaiîntâlnite, redusă cu totul la piciorul ei cu degete nervoase, nerăbdătoare, poţi să-i stârneşti râsul numai schiţând gestul atingerii, râde cu balele dorinţei prelingându-i-se încet pe la colţurile în spume ale gurii, nu-i uşor să povestesc o aşa grozăvie lumii întregi, nici să o ţii în tine nu-i sănătos, pentru hernie, iar de nu te caci, o să bage bunicuţa un băţ în rectul meu şi o să scobească în zgârcenia mea, până când îmi voi da drumul, nu-i sănătos

stumbleupon.com

nimic însă mai mântuitor decât a-i urmări jocul molcom de picioare: s-o vezi înnodându-şi degetele cu un infantilism bine interpretat, încălecîndu-şi-le măiestru în timp ce răsfoieşte o revistă, tolănită într-un fotoliu sau pe-o canapea moale, încărcată de perniţe bine îndopate cu pene, nu m-ar absorbi altceva decât degetele acelea, picioarele acelea lăsate pradă până la glezne neatârnării obţinută cu sacrificii pe la 1877-78 şi care, ca orice eveniment istoric de mare însemnătate naţională, le poate poseda în voie mai mult timp şi de mai multe ori decât mine, un biet intrus, înghesuit sub formă de fantezie prin cea dintâi gaură de cheie uitată fără supraveghere sculptată fer-oneros în formă de ochi uman încondeiat cu semne de întrebare stilizate, arabescuri interogative, păreri de rău sâcâitoare că nu pot acoperi mai mult cu privirea mea

ce nu-mi convenea mie era că redactam aproape singur ziarul, începuseră să mă dezguste propriile texte, pentru că mă credeam capabil, să-mi fiu unicul cititor exigent şi ştiam ce-ar putea frapa în pagină, ce rezistă şi ce se mistuie în anonimat cât ai clipi, nu și articulaţiile cartilaginoase ale degetelor sale atât de gingaşe încât nu-ţi poţi reţine un zâmbet de lup hămesit, ea îşi dă seama că mi le pofteşti şi că, dacă te vei pierde cu firea, mi le vei muşca pofticios până vei simţi cum trosnesc crocante sub dinţii tăi brutali, muşti şi săruţi, apoi umezeşti uşor cu limba, sărut şi muşc ca s-aud ropotul uşor al cartilagiilor strivite, stânjenite puțin de la locul lor

muzica lor acută, dacă te face să dormi e pentru vecie, cu degetele picioarelor tale strânse, înfipte, încremenite între cerul gurii şi limba mea cea moale şi neostenită, picături mici de salivă scurgându-se deja din vârfurile lor lustruite, de pe unghiile luate în primire de mâini pricepute, care se rugau: nuditate slăvită și neruşinată, cere să ţi se redea drepturile primordiale şi, dacă ne duci pre noi în ispită, bucură-ne atunci întru totul de deliciile acesteia.