Cotidianul îl citează azi pe scriitorul şi traducătorul Ernest Wichner, directorul Literaturhaus, cu un fragment din tranşanta sa scrisoare către H.-R. Patapievici, publicată în Frankfurter Rundschau. O pildă potrivită, care ne arată că şi intelectualul german postbelic poate adopta o atitudine radicală, de împotrivire, nu numai una sălciu-împăciuitoare, cum ne-au obişnuit onegeurile aciuate pe lângă bisericile protestante. O opinie care, pusă în balanţă cu urinarea de sine agresiv-infantil-retractilă a lui H.-R. Patapievici, are câştig de cauză şi dă măsura reală a poziţiei pe care un intelectual vertical trebuie să o ia faţă de scursurile care au girat totalitarismul prin delaţiune. Între timp, redactorii Cotidianului se pare că l-au mai găsit pe "modelul moral" Antohi culpabil de încă o impostură: participarea la diverse evenimente în calitate de director a două "institute" inexistente. Citiţi în ziarul menţionat: Sorin Antohi, o nouă impostură. Insuportabila dezamăgire în toată această puturoasă afacere este, însă, tăcerea ostilă şi băţoasă a lui Patapievici, imposibilitatea de a-şi recunoaşte public eroarea.
Ernest Wichner:
"Nu avem nevoie nici în Germania, nici în România de vreo lege penală pentru a ne feri de foştii informatori. E de ajuns ca instituţiile ce reprezintă statul şi societatea să evite colaborarea cu astfel de persoane. Iar această decizie este de căderea persoanelor responsabile din aceste instituţii".
"Nu avem nevoie nici în Germania, nici în România de vreo lege penală pentru a ne feri de foştii informatori. E de ajuns ca instituţiile ce reprezintă statul şi societatea să evite colaborarea cu astfel de persoane. Iar această decizie este de căderea persoanelor responsabile din aceste instituţii".
O lecţie simplă, servită umilitor marelui nostru gânditor, director, publicist, moralist.
4 comentarii:
dilema lui Pata nu are cum sa fie intelectuala (Antohi e un fin cunoscator, erudit, etc) ci morala: un turnator (compromis moral, un ins care a vandut, inselat etc) poate fi si un bun invatator, un model de urmat? problema fiind morala, solutia ei tre sa fie la fel etica (pentru ca nu exista una juridica, desi ma mir cum un ins ca Antohi ce si-a abrogat titluri false nu a facut ceva puscarie, pentru impostura intelectuala, macar)...
de la patapievici se cere acum ceva discernamant etic plus o doza de curaj, e vremea unui mare gest, poate cel mai mare din viata lui...
Chiar, este uşor de sesizat: Patapievici s-a adus de unul singur în pragul unei decizii care se cere/se aşteaptă a fi radicale, deşi nu l-a mânat nimeni într-acolo.
De când îl urmăresc (şi-l urmăresc dintotdeauna cu admiraţie) nu s-a compromis în asemenea hal. O fi o criză de vârstă?
vad ca patapievici se face ca ploua, si a decis, sa mai zica ceva despre Soljenitin, sa zica ceva despre suferintele si curajul acestuia (sa-i fie tarana usoara!) uitand sa adauge ceva despre capcana mizerabila in care a cazut... cred ca, daca in loc sa-l elogieze pe Soljenitin (mai mult pentru bifa) facea precum Soljenitin (care a avut curajul sa scuipe impotriva vantului), aveam un necrolog special, memorabil
Corect. :)
Trimiteți un comentariu