joi, 4 septembrie 2008

Autentica Dreaptă...

Poate, pentru analiştii şi cititorii români de ziare (netabloidizate încă), sună foarte straniu amănuntele presupuse a face diferenţa între şansele celor doi candidaţi - republican şi democrat - la preşedinţia SUA. Zic asta pentru că John McCain este pus acum serios în balanţa Pro/Contra - după ce că toată lumea a sărit să aplaude "lovitura" de imagine cu vicepreşedintele femeie - din pricina sarcinii fiicei de 17 ani a partenerei sale electorale, Sarah Palin! Cum să nu ne zboare, atunci, gândul către susţinerea de care încă se bucură compromisa Mona Muscă, atât în rândul firavului şi stupidului electorat (cică) de dreapta al României cât şi printre intelectualii din aceeaşi dreaptă, de la care am fi aşteptat mai mult discernământ şi o moralitate ceva mai ţeapănă.

În România, asemenea ştiri nu au nici o semnificaţie în perspectiva opţiunilor electorale: amante, sarcini nedorite sau premature, avorturi, crime, ţepe date bugetului, dosare penale pe rol - vax! De aceea, inexistenţa alegătorilor autentici situaţi la dreapta nu mai trebuie argumentată, se dovedeşte ea de la sine. Din păcate, noi nu trăim într-o societate a unor reale dezbateri pe teme morale (mie unuia mi se pare exagerat să nu-l mai vrei pe McCain sau pe oricare altul pentru că fiica propusei candidate la vicepreşedinţie este minoră şi gravidă, dar te pui cu conservatorismul de peste Ocean?). Candidaţi îndoielnici, unii plini de rahat securistic, alţii pe cale a fi deconspiraţi sunt aleşi cu bucurie şi deplină indolenţă. Citesc cu uimire, încă, prin gazete articole justificative pentru atitudinea mincinos-ipocrită a d-nei Muscă, pentru delaţiunile sale "patriotice" (numai studenţi străini, da, da!). Cum că: straşnică femeie, doamnă de fier a politicii româneşti, reper moral, inteligenţă, competenţă. Marş de-aci! Unii o văd chiar urmaşa lui Traian Băsescu la Cotroceni, peste un mandat sau chiar de anul viitor.

Ce ne rămâne altceva decât grimasa unui impotent dezgust? Un prieten, prea idealist, susţinea că nu i se pare normal să tot critic aşa, "neconstructiv" (ce o fi critica constructivă, în afară de o cacofonie şi o expresie de lemn?). Cică noi toţi criticăm, românii, dar nu facem nimic. De acord. Ce pot eu face împotriva unei majorităţi adormite dacă nu chiar mulţumite cu existenţa submediocră din zilele noastre? Ce figură aş face ieşind de unul singur în stradă, fiind şi mai corect decât sunt la locul de muncă, urlând din cabina de vot: eu votez cu Dreapta? Figură de nebun, desigur. Şi aşa am fost numit Gică-contra, la un moment dat. E cumplit cum se bulucesc agresiv către cel care cutează să vorbească depreciativ despre o realitate vădit putredă tot soiul de optimişti de profesie, exaltaţi ce vieţuiesc rupţi de adevărul din stradă, naţionalişti, paseişti şi autohtonişti. Pleavă instruită degeaba în decedatul nostru învăţământ superior şi inoculată cu excepţionalism bizantin.

Dacă McCain, ca să revenim, va pierde "pe mâna" plodului nedorit al minorei lui Palin, jos pălăria pentru incomprehensibila intransigenţă americană. Aşa judecă un electorat obişnuit să-şi poarte crucea sau să-şi ajute singur norocul, aşteptând doar o intervenţie guvernamentală minimă în trebile casnice. Noi încă ne înclinăm smerit, în acest timp, la presupusa inocenţă şi anticorupăciune a PD-L, în frunte cu conducătorul lui iubit, altul decât Boc. So much for the Right wing.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Chiar, pe cine vezi prezident în mandatul următor?
În afară de Muscă... :)

cristians. spunea...

Vezi, în mod obişnuit, nu ar fi trebuit să existe nici întrebarea, nici un răspuns din partea mea. :)

Pentru mine, aproape nu contează cine va fi prezident, câtă vreme i se păstrează actualele atribuţii, care sunt extrem de vagi. Eu doresc monarh de os domnesc (deci, nu Radu Duda, ci principesa Margareta) şi monarhie. Să scăpăm de grija alegerilor la fiecare 5 ani şi să reînnodăm tradiţia furată în '47. Un monarh străin şi constituţional, dacă aşa e posibil astăzi, după model danez, suedez, spaniol (eu mi-aş dori britanic).

Nu am favoriţi pentru scrutinul prezidenţial! Asta îmi permite oarecum să dau cu bâta în mai multe bălţi. Dacă e să iau după şansele reale, independent de voinţa mea: Băsescu se va califica. Eu nu-l vreau. Dar va fi el.

În starea în care se află România (creştere economică haotică, inexplicabilă, degringoladă legislativă, lipsă infrastructură, etc), să ne agăţăm în continuare de importanţa închipuită a unui preşedinte slab constituţional, ales prin stupid vot direct, universal, mi se pare cel puţin similar cu a purta făloşi o tichie de mărgăritar şi cu a pune ciucuri la sărăcie. Avem nevoie de guvern preponderent tehnocrat şi de prim-ministru puternic.

Instituţia prezidenţială este definitiv compromisă în România. Şi nu de la Băsescu încoace. Mai de demult...Românii şi înalta politică, ha. Fix pix.

Anonim spunea...

Nu ştiu dacă am dreptate sau nu dar românii nu ştiu să (se) conducă, nu se descurcă, trebuie tot timpul împinşi de la spate ca să facă ceva, trebuie motivaţi...
Aşa e şi cu cei de la tronul ţării... nu ştiu să conducă, la începutul deceniului trecut ne-a trebuit rege străin şi cred că şi acuma dacă ar veni un personaj străin ar schimba puţin faţa acestei ţări, măcar de-ar semăna puţin cu Cehia (de exemplu)!
Privind în istoria recentă... doar conducători tâmpiţi am avut, ce au tâmpit cu totul acest popor, iar acum e apogeul, sper ca să nu înceapă totuşi becalizarea că atunci chiar dau foc la cărţile de istorie...

Anonim spunea...

*deceniului -> secolului

cristians. spunea...

Refuz să cred că incapacitatea asta de care vorbeşti se poate imputa istoriei. Ea este o chestiune de genetică.

Şi dacă dai foc la istorie, ce? Vor arde câţiva eroi cu adevărat merituoşi, fiecare subminat în felul lui (sau rezultatele fiecăruia sabotate) de alte zece figuri ca Radu cel Frumos. Nu ne-au făcut veneticii mai mult rău decât am izbutit, fără strădanii, noi înşine.

Dar ce are asta a face cu McCain? :))

Anonim spunea...

S-a vorbit de Băsescu, deci, m-a prins subiectul, sorry... :)

Anonim spunea...

Si eu imi doresc ca Romania sa fie o monarhie constitutionala . Monarh avem, dar un prim-ministru puternic de unde importam, ca p-aci prin talechiu' nostru nu avem. Tariceanu ar fi oare? Nu izbutesc sa mi-l inchipui.

cristians. spunea...

Este un simţământ fără egal să nu fii înregimentat la umbra unui politician băştinaş, să nu fii cu totul orbit de simpatia pentru un partid politic (în cazul meu, ştii, PNL). NU merită în România acest compromis uriaş, această etichetă ce nu se mai spală în veci. Ar merita în Franţa, în USA, în alte ţări cu tradiţie, unde nu mi-ar repugna să fiu nici social-democrat, doar să fac parte dintr-o familie politică prestigioasă.

Gonflaţii ăştia ce-şi zic politicieni, de pe Dâmboviţa, găştile din jurul lor şi armatele de consilieri şi linge-blide din preajmă au un secol de recuperat până să fie primiţi într-o astfel de familie. Până şi cel mai corupt politician occidental este mai cu stofă decât coatele-goale româneşti. Fuck all of them! Slugoi nespălaţi ai politicii.