Outstanding, deci no comment

Este uluitor acest Florin Negruţiu, Gândul, uluitor, sinucigaş pentru un jurnalist român, dar ÎL FELICIT, mai am o mică speranţă pentru ideea de ziar românesc:

"Cel care ascultă manele la mobil în tramvai; cel care te ia prieteneşte de după umeri şi-ţi spune cu familiaritate „tu”; cel care-i rău de gură, dar bun la suflet ca pâinea caldă; cel care te-njură de mamă şi te-ntreabă apoi de ce te-ai supărat. Un astfel de oraş frivol adoră „altfel” de oameni. În cercetările sociologice, bucureşteanul se declară sătul de scandal şi de certuri politice, vrea candidaţi serioşi, muncitori, cuminţi şi o dezbatere electorală bazată pe proiecte. Dar dacă-i dai aşa ceva cască straşnic şi caută telecomanda. Cei care răspund la astfel de chestionare au împrumutat ceva din ipocrizia politicienilor şi din cea a presei bălţate. Slabi, domnule, candidaţii ăştia care nu se înjură între ei. Sigur trebuie să fi făcut ei un blat acolo, să-şi fi împărţit ei ciolanul pe după alegeri, altfel sânge ar fi ieşit. (Am urmărit amuzat încercările aproape disperate ale show-ului lazarovian de a-i pune pe trei candidaţi la Primăria generală să se încaiere. La un moment dat, au încercat să le dea mănuşi de box, socotind pesemne că kitsch-ul nu era suficient de gros încât să umfle ratingul. De aceea, e lăudabil faptul că domnii Blaga, Orban şi Guşă au avut decenţa să refuze mănuşile şi să nu se maimuţărească după scriptul Realităţii).

Într-un astfel de peisaj urban, candidaţii cuminţi sunt lăudaţi, mângâiaţi pe creştet, invocaţi ca exemple de civilitate publică, dar nicidecum votaţi. Proiectele lor pentru Capitală ne bucură, bine că le au, dar ne lasă reci. Ca exerciţiu, vă invit să spuneţi care sunt proiectele cele mai importante ale candidaţilor cu şanse. Deja plictisesc, nu-i aşa? Vrem altceva. Iar acest altceva se numeşte amăgire. De câştigat va câştiga cel care ne va lovi mai straşnic la naturelul nostru simţitor."

Nu există oraş pentru nepoţi cuminţi