joi, 8 mai 2008

Bullaga

Aflu din scriptele lui Florin Negruţiu (năzdrăvanul mânz de la Gândul) cu neadosită bucurie că în partidul prezidenţial apar nesperate semne de rivalitate între liderii marcanţi. Care-s aceia dacă nu domnii Blaga şi Băsescu (nu are sens să mă prefac că preşedintele ar fi imparţial sau că E. Boc ar fi...lider)? Lui F. Negruţiu i se pare (din "surse") c-ar indentifica un mesaj de dezaprobare al lui Traian Băsescu la adresa prea individualistului şi promiţătorului Blaga. Pe faţă, preşedintele critică cu trimitere aşa-zisul non combat, care - zice dumnealui - ar domina actuala şampanie electorală. Dar, în substrat, Traian Băsescu ar exprima teama de buna înţelegere pe care candidatul PD-L pare să o manifeste faţă cu persoane sus-puse din alte partide importante. Iar şi mai în spate, dl. Băsescu se teme, realmente, de "creşterea" gradului de simpatie a "generalului" său în rândul membrilor pedelişti şi al poporrrului.

Că nu din motive de verticalitate morală a tăiat T.B. toate punţile de dialog cu toate partidele ţării. Ci din raţiuni pur egoiste. Pe mine nu m-a convins că ar fi eliberatorul şi decorupătorul care se ţine a fi. Văd limpede doar egocentrism, poftă de putere şi alergie dubioasă la critici.

L-am studiat în câteva rânduri pe bihoreanul Blaga. Să ştiţi că am băga mâna în foc că deţine toate tacâmurile cu care se mănâncă politica. Se exprimă bine, nu hăhăie, e ardelean dat naibii, scurt şi precis la vorbă, fără veleităţile de editorialist ratat ale preşedintelui ţării. Maistor! În plus, faţă de alt ardelean (dar mare limbist şi yesman), e vorba de Emil Boc, are curajul să-l înfrunte pe liderul maxim, şi încă "pe argumente". Ţin minte (menţionează asta şi jurnalistul Gândului) că s-a aflat ce ieşire sarcastică, dezaprobatoare, a avut Blaga în urma discursului şi celorlalte declaraţii tembele (de secretar general OTPD-L) ale fiicei preşedintelui. 

Dacă Blaga reuşeşte să-şi consolideze autoritatea în partid până la toamnă, s-ar prea putea să-i şi votez. Sigur, nu-i voi vota din afinitate doctrinară, ci ca să contribui şi eu la surparea lui El Maximo. Şi, de ce nu, la transformarea PD-L dintr-o curte de sans opinion-i într-un partid real şi rău de centru-dreapta. Cât mai la dreapta, dacă se poate.

Niciun comentariu: