Tot a folosit la ceva polemica lui Radu Cosaşu cu Marta Petreu (autoare care nu mi-e neapărat simpatică, dar, când se documentează ca la carte, e greu de contestat): l-a dovedit pe „angelicul" Mihail Sebastian de „revoluţionar de dreapta". Iată că în Bucureştiul interbelic a fost posibil şi acest lucru: evreul legionar. De câteva minuţele, am citit replica Martei Petreu în Dilema Veche, nr 221, 8-14 mai 2008, şi de atunci nu pot înceta cu nişte hohote de râs acre-voioase. Mihail Sebastian, evreul, a fost şi el fascistoid la 26 de ani! Sper că această dezvăluire (oricum, de multă vreme bănuită prin „cercuri", cunoscută de însuşi venerabilul dilematic) îi va pune naibii la locul lui Jurnalul de fals purist, prea mult mitizat după '89. Cosaşu ţine, de data asta, mai orbeşte partea consângeanului său decât pe cea a Adevărului. Mai urmează să o acuze pe d-na Petreu de antisemitism.
Cu indignare şi revoltă mi-a fost dat să aflu ce a păţit scriitorul german Martin Walser (Cal în fugă - Humanitas) pentru că a cutezat să scrie un roman polemic, Moartea unui critic, în care l-ar „ucide simbolic” pe celebrul Reich-Ranicki (tot evreu la origine) - autoritatea intangibilă a criticii teutone.
Haideţi, d-le Cosaşu, spuneţi-o pe aia ultimă, replica finală, panaceul, asul din mânecă la terminarea argumentelor documentare: pentru că a dat jos de pe soclul fragil un scriitor evreu, Marta Petreu dă dovadă, de fapt, de un verde antisemitism.
Câţi intelectuali semi-români franţuziţi, fără altă operă decât una eseistico-contestatară, nu i-au pus fără oboseală pe Eliade şi pe Cioran în postura de călăi din punct de vedere moral ai lui Sebastian din cauza nefericitelor şi neiertatelor lor opţiuni doctrinare de tinereţe? Ei bine, sper să-şi mai înghită peniţele acuma! Şi limbile alea corecte.
Cu indignare şi revoltă mi-a fost dat să aflu ce a păţit scriitorul german Martin Walser (Cal în fugă - Humanitas) pentru că a cutezat să scrie un roman polemic, Moartea unui critic, în care l-ar „ucide simbolic” pe celebrul Reich-Ranicki (tot evreu la origine) - autoritatea intangibilă a criticii teutone.
Haideţi, d-le Cosaşu, spuneţi-o pe aia ultimă, replica finală, panaceul, asul din mânecă la terminarea argumentelor documentare: pentru că a dat jos de pe soclul fragil un scriitor evreu, Marta Petreu dă dovadă, de fapt, de un verde antisemitism.
Câţi intelectuali semi-români franţuziţi, fără altă operă decât una eseistico-contestatară, nu i-au pus fără oboseală pe Eliade şi pe Cioran în postura de călăi din punct de vedere moral ai lui Sebastian din cauza nefericitelor şi neiertatelor lor opţiuni doctrinare de tinereţe? Ei bine, sper să-şi mai înghită peniţele acuma! Şi limbile alea corecte.
6 comentarii:
Sebastian fascistoid? hm, eu stiu ? era, firesc, fascinat de prezenta Profesorului, scria la Cuvintul...dar fascistoid?Jurnalul...clarifica lucrurile... ok, o sa ma uit si eu pe polemica respectiva sa vad argumentele
Te rog verifică. Vestea e şocantă. Mi-aş fi dorit să o dau eu, dar nu-mi petrec timpul răsfoind ediţii de ziare interbelice. Nu că nu aş vrea...
Oricum, e hilar. E...românesc!
Mda, argumentatia Martei Petreu e impresionanta...publicistica lui Sebastian de la Cuvintul, hm, foarte interesant...ar trebui sa o editeze cineva...eu gasesc insa ca explicatii/justificari pentru tinarul Sebastian odata mentalitatea de xenoi acceptat si promovat, deci o anume excitatiune, apoi atasamentul, fidelitatea fata de Nae, atmosfera de putere data de Cuvintul...cred ca-n toata discutia aceasta figura majora ramine Nae, teribil personaj, sa -l sustii tu pe Rex in dependenta lui fata de Lupeasca cu argumentul ''amantei spirituale'' Sebastian? ce subtilitate psihologica...fascinanta figura...acest Sebastian antiliberal si promusolinian et comp tine de spiritul vremii, de exaltarile acelea stranii ce le au unii scriitori fata cu politicul...Cioran, Noica, Eliade...bine, si Drieu, sau Celine in cazul lor...in fond, mai conteaza? ce cintareste mai greu, statul de pro legionari, evrei, fascisti, comunisti sau cartile? eu le i-au ca elemente biografice pitoresti, caci daca De 2000 de ani sau Jurnalul nu mi-ar fi placut, sau Mathesisul sau Lacrimi si sfinti...puteau sa fie si Nicadori, degeaba. Eu, citind Jurnalul lui Drieu, patima lui pusa-n zona publicisticii politice, in acel timp confuz, nu stiu, cred ca unele lucruri s-au petrecut peste ei, prinzindu-i in iuresul lor, odata cu slabiciunile lor, care sunt la fel ca si ale noastre...La urma urmei polemica in jurul lui Sebastian din perioada Cuvintul e f buna, ca ne tine atenti asupra unor oameni si vremi de arderi teribile...
Vai, aş fi cel din urmă a denigra o operă doar pentru că aparţine unui fascist sau unui marxist - atâta vreme cât astea două nu spurcă literele operei.
Eu găsesc, de asemenea, mii de scuze şi justificări opţiunilor lui Noica, Cioran, Eliade. Creaţia lor post-belică îi purifică total în ochii mei (nu şi ai marxiştilor francezi, care văd fascim şi-n Istoria religiilor).
Nu deţine mai multe justificări Sebastian decât cei ante-enumeraţi, doar pentru că se dorea mai repede şi mai deplin integrat, sau, cum zice Cosaşu, pentru că avea "doar" 26 de ani! La vremea aceea, 26 de ani erau o vârstă destul de coaptă.
Şi eu îmi doresc acum, la 33 (ca-n ultimii 10 ani şi viitorii câţi or fi), o guvernare conservatoare şi o orânduire monarhică, poate că nepoţii mei mă vor condamna pentru asta, neînţelegându-mi raţiunile.
Fascinant şi ridicol rămâne cazul Sebastian (sau să scriu SebaSStian?), un evreu care a cauţionat o ideologie anti...el.
Daca despre Sebastian s-a aflat abia acum, si mira, credeti oare c-o fi fost singurul? De-ar fi fost asa, s-ar fi mindrit Miscarea Legionara cu el cum se mindreste alde Vadim ca are un evreu si un ungur in partid.
Sa gindim logic: daca era singurul, s-ar fi subliniat asta, iata-l, lume lume, evreul nost'.
Veste si mai aiurea: au fost multi!! Miscarea Legionara a avut multi evrei. O stiu din sistem, do believe me, n-am cum sa-mi probez spusele ca le-am auzit de-atitea ori ca nu am mai vrut sa le retin, iar autorul lor a fost o vreme locul 4 in ierarhia ML, si acum zace in pat tocat de Alhzeimer, degeaba l-as mai intreba.
Ceea ce ar cam lumina cumva lucrurile: ML nu a fost anti evrei asa, orbeste. A fost anti orice halea resursele Romaniei de-atunci. Ca evreii, pe unde se duc, cam asta fac, asta-i problema lor.
Si iarasi, au fost teatre, scoli, licee, spitale, universitati, orase, conduse de evrei in perioada in care ML era 'la putere'. Au avut cam ce-au vrut, doar gura mai mica, sunteti totusi tolerati, nu sefi.
In sistemul dezinformarii comuniste de juma de veac, sigur ca acum astfel de lucruri mira. Dar atunci nu mirau.
Dacă au fost şi mai mulţi evrei înscrişi în Mişcare, este cu atât mai hohotitoare situaţia. Ăia înscrişi or fi participat şi la rebeliune în "calitate" de călăi?
Dar să nu fiu greşit înţeles. Eu sunt fascinat de evrei, îi admir înciudat pentru solidaritate, geniu, rezistenţă, pentru altele. Nu adun aici justificări pentru o atitudine antisemită. Nu scriu astea ca să ies din penal (dacă aş crede contrariul, nu m-aş feri să o spun), ci ca să stabilesc adevărul.
Trimiteți un comentariu