Reapelul lui Gabriel Liiceanu nu m-a mişcat. Tot aşteptam să dea cu mine de pământ, să mă împingă direct la tastatură, ca să produc şi eu o reacţie în completare sau în paralel. Nimic! În schimb, are dreptate Cristian Tudor Popescu. E o greşeală naivă să te convingi că lichelismul românesc ţine de o anume orânduire politică, de un anumit partid şi numai de unul. Sau de o mână de oameni. Toţi politrucii de azi, în frunte cu însuşi prezidentul actual al ţării, sunt produse ale rasei liquea carpatodanubianopontica. Nici dracu (mai ales el) nu mai crede în inocenţa cuiva pătruns în căldarea asta cu lături neideologice care este politica mioritică. Din nefericire pentru noi, chiar conform definiţiei date de Liiceanu (lichea este acela care face posibil binele propriu cu preţul suferinţei, înapoierii altora), licheaua română poate naşte în orice familie. Nu ştiu, se transmite genetic, prin contagiune, rămâne de stabilit. Mă aşteptam la mai multă luciditate din partea d-lui Liiceanu.
CTP:
Lichelele acestea sunt mult mai proteice decât şi le imaginează Gabriel Liiceanu. Pot lua diverse forme şi vin din zone mai variate decât le defineşte Gabriel Liiceanu. Aceste lichele nu sunt generate numai de comunism, sunt structuri fundamentale putrede în acest popor, care generează astfel de creaturi, după părerea mea, în orice tip de orânduire şi în orice tip de context social.
A fost o iluzie foarte plăcută să ne imaginăm că, o dată ce comunismul a fost izgonit, vom rămâne noi, oamenii adevăraţi, cinstiţi, se duc activiştii şi politrucii. Şi rămânem noi. Ne-am făcut iluzii că poporul, noi, am fost mai puţin afectaţi de comunism, care stătea în Primăverii, în nomenclatură şi în activişti. După ’89 am fost nevoiţi să constatăm că nu era deloc aşa şi că eram marcaţi până la măduvă, noi, poporul, de acest comunism.
CTP:
Lichelele acestea sunt mult mai proteice decât şi le imaginează Gabriel Liiceanu. Pot lua diverse forme şi vin din zone mai variate decât le defineşte Gabriel Liiceanu. Aceste lichele nu sunt generate numai de comunism, sunt structuri fundamentale putrede în acest popor, care generează astfel de creaturi, după părerea mea, în orice tip de orânduire şi în orice tip de context social.
A fost o iluzie foarte plăcută să ne imaginăm că, o dată ce comunismul a fost izgonit, vom rămâne noi, oamenii adevăraţi, cinstiţi, se duc activiştii şi politrucii. Şi rămânem noi. Ne-am făcut iluzii că poporul, noi, am fost mai puţin afectaţi de comunism, care stătea în Primăverii, în nomenclatură şi în activişti. După ’89 am fost nevoiţi să constatăm că nu era deloc aşa şi că eram marcaţi până la măduvă, noi, poporul, de acest comunism.
2 comentarii:
Nici macar Barack Obama nu e tare, tot o lichea si ala. Se intampla si la case mai mari decat crede Liiceanu.
Dar totusi, decat sa taci, mai bine spui ceva.....
Despre lichelismul Obamei nu poci afirma nimic. Că nu-mi place el asta e altceva. La repezeală, primul lucru care nu-mi place la Obama este făţărnicia alunecoasă, umedă, de tip neoprotestant.
Şi da, decât să taci, mai bine iei atitudine. Eu aşteptam totuşi de la Liiceanu o ieşire mai dură (nu-i critic decât "lipsul" ăsta), de genul celei scrise informatoarei Monei Muscă - aia da, mi-a făcut anul când a fost publicată.
Trimiteți un comentariu