Operaţia de scădere a timpului

Trecerea timpului o întrista pe Misia mai cu seamă în luna mai. Luna mai pătrundea violent la locul ei în şiragul lunilor şi exploda. Totul începea să crească şi să înflorească deodată.

***
Stăteau deci la fereastra spitalului şi încercau să-şi explice nenorocirea. Poate că se lovise la cap şi îşi vătămase toate centrele: de vorbire, de bucuria vieţii, de interes pentru cele lumeşti, de poftă de viaţă. Sau: căzuse şi se speriase de cât era de plăpândă, ce minunat e să trăieşti, s-a speriat că e muritoare, iar acum moare sub ochii lor de spaimă în faţa morţii.

***
În al trezeci şi optulea an al vieţii sale, moşierul Popielski crezu că descoperă sexul. Era un sex sălbatic şi dement, asemeni artei contemporane, asemeni Mariei Szer. Lângă pat, în atelier, se afla o oglindă uriaşă care răsfrângea schimbarea totală a Mariei Szer şi a moşierului Popielski în femeie şi bărbat. Se oglindeau acolo aşternutul răvăşit şi pieile de miel, trupurile goale smângălite de culori, strâmbăturile feţelor şi sânii goi, sexul, mădularul, spatele cu urmele de ruj întinse de transpiraţie.

Fragmente din Străveacul şi alte vremi de OlgaTokarczuk, Polirom, colecţia A TREIA EUROPĂ, 2002. O carte răvăşitoare cum numai în Europa Centrală se mai scriu. A ajuns la oferta de 1 euro pe site-ul editurii. Probabil pentru lipsa de sonoritate a numelui în urechile snobilor obsedaţi de moda Rushdie, Banana sau Pamuk.