Excepţii: întâlnesc astăzi o "cunoştinţă", o sorbită-din-priviri timp de o noapte întreagă, într-o sâmbătă, la nunta fostei colegei A. E de la sine înţeles, părul nu-i mai stătea prins cu fermitate într-un coc elegant la spate, dar surâsul era acelaşi, devastator pentru că: darnic şi oarecum alienat, derutant şi covârşit de prisosul său de mărturisiri fără lexic. Părea scoasă în lume abia după un copleşitor număr de ani de căsnicie. Ne-am trezit flirtând penibil sub privirile soţului - tocilar faimos, de talie ineuană, chiar confesându-ne unul altuia prin suspecte mesaje subliminale, purtate de uitături lubrice.
Mai apoi, poate a doua zi, amănunt vag semnificativ, mi-am dat seama că insul nu-i fusese soţ, o luase, pesemne, drept parteneră de nuntă, nu se cădea, în calitate de judecător-de-succes-fost-tocilar-de-talie-locală, să iasă singur la un eveniment monden, între foşti colegi. Şi atunci, m-am surprins pipăind înfrigurat chibriturile pentru a-mi da foc: nu dusesem la capăt nici măcar jocul lasciv al privirilor, de jena împricinatului, darmite altceva.
Nu ştiu în ce fierturi, dulceaţă de nuci, învârtise distinsa cu coc înainte de ostilităţile erotic-nupţiale, dar în câteva clipe, în urma câtorva schimburi de replici aiuritoare, fără cea mai precară logică şi ocheade care spuneau cu totul altceva decât cuvintele, am simţit că alunec aproape fără control, că-mi pierd uzul balanţei; nu glisam spre ea, ci spre nu ştiu ce - un tău de poveşti bovarice, orişicât, nu aveam de ce să mă ţin...Sociolog cu master, se prezentă. Eu - oprit a căuta la ea în ochi rămăşiţe din noaptea ce tocmai se scursese, dar atât de atras de deschiderea nemaipomenită şi nejustificată către tăul cu bovarisme, pe care o afişa cu indolenţă, eu: corupt, amăgit.
Astăzi. Nu mi-a dat nici o şansă, până la plecare, de a-mi reveni, de a mă simţi înşelat, ci aruncându-mi amabilităţi de genul celor pe care le spui unui mare maestru, unui om celebru, scăpătat, pe care ai avut nesperatul prilej de a-l cunoaşte printr-o coincidenţă, nu mie, un anonim pentru ea, "mă bucur că am avut ocazia să ne cunoaştem", zice, de parcă am fi participat împreună la un simpozion sau am fi lucrat în acelaşi workshop pe teme umanitare, devenind buni camarazi. Abia ne adresaserăm câteva vorbe, pe dig, supravegheaţi de căutătura îndurerată a "soţului" (credeam eu), sub ameninţarea pumnilor lui strânşi (credeam eu), probabil ar fi procedat la fel, cu frivolitate de colegiu naţional, şi în preajma unui soţ veritabil.
Felul ei de a se uita în mine fără a întâlni ceva în cale, zâmbetul direct şi dezarmant pe care îl lipise feţei o noapte întreagă vorbea despre dragoste şi mulţi alţi demoni femeieşti, "ce mică e lumea", exclamase sub soarele necruţător al inechivocei zile de luni, o femeie de interzis consumului cu ochiul, cu sarmaua stând în expectativă în gât, în farfurie aburea perechea ei, dintr-o dată, toate soaţele nunţii călcau la vedere, lejer, în străchini, scăpate din frâu de partenerii chercheliţi, cu luciditatea la garderobă, ar trebui interzise, o să mi se spună reacţionar, o să fiu numit marxist, după gust, nu mersesem singur la nuntă ca să mă acuplez pe retină, sau să mă aleg cu un suflet muncit de întrebări.
E greu, odată privind în tău, să-ţi mai vezi apoi, liniştit, de treburi, preţ de câteva zile uiţi să aduni ouăle de găină din cuibare, să pui sare în bucate, să dormi.
Dacă aş fi încercat să-i pun în verb micul joc în care ne avântasem cu două seri înainte, mâncând sarmale şi apoi, zăbovind sub un soare primăvăratic, luni (nici măcar duminică - zi de inventariere a închipuitelor înamorări de club) s-ar fi speriat şi nu ar mai fi recunoscut nimic sau ar fi uitat totul subit, refulând.
Pasiunea de acest tip e una de-a lor, e demoniacă, mai ales în forma aceasta vâscoasă, lunecoasă, care se repede deseori asupra mea, fără a pune afişe de anunţ pe stâlpii special destinaţi din tot oraşul, furându-mă temporar realităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu