Am avut idei revoluţionare. Să trec la un sistem de operare mai deştept decît mine, ceea ce-am făcut, şi-l îndrăgesc tare. Să îmi germanizez zilele lungi şi încîlcite, bifînd cu un zîmbet satisfăcut una-alta. Să gîndesc uniform şi limpede, fără unduiri, fîstîceli, reveniri, asocieri, înlănţuiri neterminate. Să inventez un secretar îmbrăcat în mov, cu manichiura făcută, care să foşnească foi, dosare, în acea ordine perfectă şi de neînţeles (perfectă fiind).
Dar pare gunoi motivaţional tot, asta-i.
Dar pare gunoi motivaţional tot, asta-i.
Un comentariu:
Mantia cea mov, de cardinală vicioasă. Mi-a amintit de clipa de amor sarcastic, descrisă de Kundera în Identitatea.
Trimiteți un comentariu