"Cum se pune şireturile"

"-Mais si, répondit Angel. Puisque vous avez un désir, vous êtes libre.
-Et si je n'en avais pas du tout? Pas même celui-là?
-Vous seriez un mort."
(Boris Vian - L'arrache-coeur)

Inspirate căutător al metodei,

Nu-i întrebare mai potrivită pentru acest timp. Aplecat peste foaie, cu nasul într-o carte, oftînd în faţa uşii vei fi fiind? Sprijinit cu mîna de un perete sau citind oamenii după pantofi? Copchil uitat la calculator, în faţa căruia nimeni nu s-a aşezat în genunchi pentru un asemenea fleac- legatul şireturilor? Mister.

La mine, şireturile se pune în X peste marea vară ce-a fost. Una grozav de mare, întinsă de colţuri, lăsată în voia ei. Şi tot aşa peste suma de promisiuni părăsite (n-am zis că mai bine nu promiţi nimic, dar faci o surpriză? am zis), ceea ce se poate face numai vara, adică să promiţi entuziast o mie ş-unu de lucruri şi să nu faci nici unul.

*
Celebrînd la rentrée, Cristian se bucură de muzică bună la plai, iar eu, cumva nefericită, cumva pedepsită să ţiu de urît cuiva, mă duc la muzică mecanică de mîine. Ce-i aia muzică mecanică, întreaga poveste, programul – aici. Chiar după un studiu atent, tot nu ştiu la ce să mă aştept. Nici nu-mi doresc foarte tare să aştept ceva, îmi închipui o zi fără soare, umbletul ameţitor într-o mulţime cu scopuri şi pe cineva de iscodit despre „ce se întîmplă”.

*

Ca şi în alte dăţi, dau cu banul: désir sau nu?