Aşteptându-l pe tsunami

Întrerupem programul obişnuit, deschideţi dracului geamurile!, pentru a vă aduce la cunoştinţă producerea unui nou cutremur, că ne sufocăm aici şi pute, o posibilă replică a celui din decembrie 2004, insula Sumatra, aşteptăm tsunamiul, în acest răstimp, adică până sosește valul ucigaş, mai aveţi răgaz să daţi fuga la cinematograful din colţ pentru a vă aproviziona cu popcorn de la tonetă, vom discuta cu invitatul nostru din studio, domnul Fior Convulsescu, cutremurolog şef la Institutul pentru supravegherea, paza şi ocrotirea cutremurelor pe cale de apariţie, şi papornițele astea, ticsite cu rufe murdare pentru acasă, şi tu puţi a brânză, şoferul - încremenit cu celularul topit și lipit de ureche, aerul e puţin şi încercăm să-l împărţim în aşa fel încât să se ajungă la toţi, să nu care cumva să intre vreunul dintre voi peste rând că-i tai nara stângă cu satârul, instalaţia de aer condiţionat suflă aer gata încălzit, proaspăt uscat, îmbogăţit cu praf de mucegai, cu fungi, cu bacili, cum ar fi imbecilul Koch, responsabilul cu oftica, fata asta palidă, cu piele ireal de albă: i se zăresc frânturi de sâni rotunzi, îi presimt reci, uşor asudaţi, de sub cămaşa azurie, îngrămădiți să iasă printre nasturi, piele albă cu multe aluniţe, efortul vizual mă costă grăbirea respiraţiei, aş omorî pe oricine ar îndrăzni să mă atingă, nana asta îşi freacă rotula de piciorul meu, o simt: e caldă şi duhneşte a hoit, nu vine valul tsunami, avem informaţii că agenţiile de ştiri şi televiziunile îl aşteaptă deja de trei ore, deci nu mai vine, dezamăgire în glas, au trezit-o degeaba pe promptereasa andreeaesca, să-i dea ei privilegiul de a mitralia cu fălcile alea de moldoscroafă, băi, aia-i Firea!, fardată cu un strat gros de fonduri funciare de ten,  ăstimp unei femei îi crescuseră pe nesimţite mustăţi negre, pufoase, numai bune, de răsucit până la Oradea…

un pic de tsunami, unul mic, şi promptereasa reapare de dincolo de sticlă, se înregistrează şi câteva victime, oamenii sunt evacuaţi, parcă i-a revenit zâmbetul prompteresei, acum chiar că-şi câştigă pâinea, cuvintele turuite curg serbede, și-n lipsă de altceva vedem pentru a douăzecşişapteamiaoară imagini cu catastrofa din 26 decembrie

turiştii îşi fac poză cu catastrofa. Catastrofa dă autografe turiştilor.

 unul chiar o ia în braţe, catastrofa rânjind satisfăcută.

***

O reclamă ne anunţă că a apărut sticla economică. Asta da invenţie! După zahărul fără sare, peretele fără nucă, ciocolata albă şi evreul nazist, iată că omenirea trece un nou prag în drumul său neabătut către progres şi civilizaţie, către o societate multilateral dezvoltată.

***

Reclama la un laxativ. Pe numele său de fată, Dulcolax. Voiceover-ul îi laudă calităţile, spunând, printre altele, că medicamentul ştie unde să meargă, adică încotro să se îndrepte. Este neabătut în calea sa. La final, vocea aceea care face paradă de dicţie (zum risiko und nebenwirkungen) şi de rostirea rapidă te îndeamnă să te adresezi medicului sau farmacistului, dacă apar “manifestări neplăcute”. Ce ar putea fi mai neplăcut în urma consumării laxativului decât diareea însăşi?!

***

De multe ori, vorbele nerostite la timpul potrivit se apropie de mine în pâlcuri bine organizate, mă împresoară şi mă hărţuiesc fără milă. Mă însoţesc acasă, dorm cu mine în pat şi-mi pătrund în somn, determinându-mi mersul viselor.

***

A se recunoaşte personajul:

„Aici, în Sud, la Porţile Orientului, sunt la modă pitoreştii, guralivii, cei cu farmec şi tupeu, care ştiu totul fără să citească. Multe personalităţi publice importante se remarcă doar prin vorbărie şi tupeu. Ceea ce zice X sau Y la beţie, fenta, gafa, poanta, replica, lui la o sindrofie etc. Sunt mai importante decât ceea ce a scris, dacă a scris ceva! Căci şi ascultătorii, în majoritatea lor, au, din nefericire, înălţimea şi cultura oratorilor.” (Augustin Buzura - Tentaţia risipirii)