miercuri, 25 februarie 2009

Ipocrizia de Oscar

Mă mir că-n vâltoarea pariurilor făţarnice - de umplut pagini de blog şi de reviste, cu miza cine ce câştigă anul acesta la Oscar-uri - intră şi oameni serioşi. Un dram de experienţă să ai, să fi urmărit selecţia, nominalizările, festivităţile de premiere din ultimii, să zicem, maxim 10 ani, şi tot ar fi fost suficient pentru a mirosi cu minimă posibilitate de eroare ce regizor, ce film, ce actori vor înhăţa statueta şi anul acesta. Nu văd miza "aprinselor" dezbateri. E ca şi cum ai dezbate sfârşitul Titanicului (pachebotul, nu filmul) sau cel al împărăţiei lui Napoleon I (Împăratul, nu cognacul), sperând că în urma discuţiilor vei afla alte deznodăminte decât cele arhicunoscute. Rezumat: prea infimă doza de imprevizibil în oscarizări, dar ne place să ne excităm pe marginea unor ştiri gata aranjate, ca nişte radio şanţuri ţăţeşti ce suntem. Batem apa în piuă!

Peliculele cu handicapaţi simpatici, devianţi, aberanţi, minoritari vor avea mereu mare trecere la cei peste 5000 de membri ai juriului AAF. Şi desenele animate. Cu excepţiile de rigoare. Ce nerealist să aşteptăm în 2009 un alt film ca mare câştigător decât dinamicul şi bine croitul Slumdog!... De acord, poate să nu ne placă, să avem alte gusturi, desigur, ar fi... lipsit de tact să critici ceva din Milk. Asta nu înseamnă, însă, că orbim brusc. Slumdog are toate ingredientele necesare: filmare impecabilă, actorie de nivel respectabil, fără excese patetice (cum s-a afirmat din pură răutate), muzică bună, editare perfectă. Dar şi: minorităţi (religioase şi de castă), nedreptăţi sociale, reparaţii miraculoase - cum, pare-se, aşteaptă juriul cel corect politic. Degeaba se tot screm unii să vâre criterii şi dogme documentariste în cinema (propun o viitoare peliculă filmată cu endoscopul, în stomacul unui voluntar, neapărat neprofesionist, de preferinţă negru, hispanic sau femeie maltratată). Şi plâng, apoi, cu lacrimi crocodileşti că filmul nu are trecere. Nu ştiu de unde febra asta de a face cu orice preţ filme cu neprofesionişti, ca şi când pe mine m-ar interesa să văd reportaje şi anchete jurnalistice (vezi inserturile în care "actorii" vorbesc sălciu la cameră, dau declaraţii, cum ar veni), dacă merg în sală, şi nu altceva. Pentru reportaje, am suficiente alternative. Am ziarele şi tv.

12 comentarii:

Quant spunea...

referitor la mizarea cine castiga: totul este simplu, si nu-i valmasala, daca apuci lucrurile din partea care trebuie.

cristians. spunea...

Îhâm. Nu mă îndoiesc.

Anonim spunea...

si de ce atata valva cu Oscarul? eu n-am privit filmele oscarizabile, nici nu am facut prognoze, m-a lasat rece chestia asta si nu ma incalzeste nici acum, cand s-a terminat..am vazut Slumdog, merita de vazut pentru primele 10 min, adica atat cat dureaza cantecul+goana politistilor dupa copii prin cartierul nevoias...am vazut si altele, nu m-au impresionat, iar cel mai bun film american al anului, Revolutionary Road nu a luat cam nimic din cate stiu.,. mare treaba, in schimb e genial

Anonim spunea...

nici superbul 'frost/nixon' nu a luat nimic...

'slumdog...' e antrenant, dar coeficientul sau de realism = zero barat; faptul k arati mizeria din 'favelele' indiei & bagi un concurs 'vrei sa fii miliardar?' nu iti creste, automat, coeficientul de realism, ci iti da un decor recognoscibil...
e mai mult un basm + o parabola, facut nu 'dupa o reteta', ci dupa mai multe ;)

cristians. spunea...

Asta mi-e întrebarea: ce-i cu atâta vâlvă când totul se cam poate prevedea?!

cristians. spunea...

În orice caz, şi ultrarealismul ăsta (deja răsuflat) a devenit tot o altă reţetă. Până în ce punct experimentăm? Până la 'defragmentarea' (fur expresia companioanei) completă? O să ajungem la filmul atomic? Sau o să 'dezvrăjim' atât de adânc filmul încât vom ajunge o Terra de regizori, fiecare cu o cameră (d'or) în raniţă?

Anonim spunea...

da, TOTUL devine 'o reteta', dar intre una sleita care nu poate satisface decit un public care s-a nascut ieri si una care experimenteaza alte rudimente & condimente pt a ajunge la Adevar, eu o prefer pe a doua.

ps nu inteleg ce intelegi prin 'film atomic'; nu este vorba dspr nicio 'defragmentare', ci de dorinta oricarui artist de a cauta (si, in cazurile fericite, a gasi) 'cuvintul/cadrul/culoarea/sunetul ce exprima adeverul'...

mi se pare mai onest intelectual decit sa preiei o reteta & s-o tooot folosesti pina ajunge sa creada lumea k e a ta.

cristians. spunea...

După ce am scris, mi-am dat seama că nu ştiu ce am vrut să zic cu "film atomic". Oricum, voiam să zic ceva cu atomic şi oi fi uitat pe parcurs...

Deci noi căutăm/regizorii caută un 'adevăr' în cinema? Bănuiesc că pe cel personal, nu altul, trans...

Anonim spunea...

ba nu - cautam adevarul 'ala', pe care-l simtim k, desi e al artistului, e (si) al nostru... altfel s-ar face, intr-adevar, filme 'custom-made' ;))

cel mai greu lucru dp lume este sa povestesti ceva personal care sa aiba relevanta pt altii - relevanta nu doar emotionala, ci si formala...

cristians. spunea...

Ei bine, mi-aţi (mai) dat de gândit. Mă declar deplin satisfăcut de răspunsuri. :) Mă retrag să le mai rumeg o ţâră.

Anonim spunea...

@ Cristian SIRB Valva este in randul celor naivi, care spera sa castige cel mai bun. In rest este doar un spectacol la care nu costa neaparat biletul.

cristians. spunea...

Vâlva pe blog.
Titlu de roman subţire, cu accente feministe. Naraţiunea este una de tip clasic, fără pretenţii stilistice. Ingredinte: snobism, afectare, ţăţism cu accente urbane, bovarism.