miercuri, 14 ianuarie 2009

Jungla cu etaj

Hala era fără capăt, înăuntrul ei creşteau copaci cu ramuri atât de groase şi încâlcite încât puteai păşi biped pe ele, ca pe stradă. Paturi supraetajate, de campanie, umplu hala-dormitor de-a roata; mă ascund într-unul din ele, cel din colţul mai îndepărtat, şi urmăresc de-acolo mişcările cruzilor inamici: dacă voi fi prins, mă vor căsăpi. Nişte fete care nu par să fie de sorginte pământeană vin şi se culcă în acele paturi, fără să aibă o reacţie de surpriză când mă descoperă, cum m-aş fi temut. Ştiu doar că nu trebuie să mă ating de cea care s-a întins lângă mine, deşi toate mişcările ei au must de erotism, însăşi prezenţa ei acolo e o provocare. Restul nu-mi amintesc, a dispărut fata, m-au prins, m-am trezit...?

Un comentariu:

Hiacint spunea...

Luna asta a ta e precum cele trei feluri de cer :)