Ia mai techno, măi flăcăi!

Aceasta e o dedicaţie pentru balcanicul de serviciu, cineastul Kusturica, care, cu câtva timp în urmă, a spus vorbe rele şi proaste despre techno, proaste ca el şi ca filmele pe care le-a scos după Arizona Dream şi Underground. Proaste ca muzica lui de doi lei, alături de No Smoking Band. Şi mai e una, caldă, cu textul: chiar aşa de fugit irreparabile tempus?, pentru Radu, Bobo, Barna, Ada, Momo, Ancussa, Robi, Melinda et comp. My dearest techno party people.În această seară: vin roşu de Bordeaux, cabernet-sauvignon de Dealu Mare şi pinot noir de Coteşti Region (neaoş şi nealcoş sună!), amestecate bine şi fără discernământ oenologic la burtoase, cu telemea ordinară, fără mucegai, cârnaţi frământaţi în cohă la mama de cumnatu', spaghetti cu ton şi salam aprig (tot roşu) de Szeged, făcut să alunece pe maţ cu murături dulci-acrişoare din şpaiţ.

Unde nu mi-ţi-oi pune la boxoace un techno tâmpit rău la cap, 140 bpm, mixat de de-alde Ponticelli, Beyer, Liebing, i-auzi cum depresurizează locomotivele şi slobozesc galopul halucinant al electronilor! Ia mai mânaţi din cale, hăi, melancolici de profesie, cu degetele zdrelite la orele de chitară date de prieteni pe-nserat! Auzi la el: bum-bum, bum-bum-bum! Doi cu trei. Greu cum cade, şi cum îl funkesc pe la spate înaltele. Hahaaaa! Ce plăcut e să mai uiţi dracului de clasici şi să cobori în underground, nu că ai fi snob, ci că acolo e distracţia până-n grindă. Muzica fără mesaj, fără teză. Fum, beat, torsuri umede, priviri rătăcite, stupefiate. Hai cu tata: acu' descântă o cubaneză, îi răspund negrii, ca pe plantaţie, la bumbac, cât timp tempoul e cam aşa: 1-2-3 cu 1-2-3. Ca din iad tună. Techno pur. Până acum doi ani, la Hoia, Cluj Raving Society promova ritmurile astea fără jenă. În ciuda scepticilor, care cred că trebuie să asculţi cu stetoscopul cerinţele publicului, a prins! Mii de tineri fremătau în galopul muzicii teutone: Pacou.

Hai, la mulţi ani! Nu am timp de discursuri. Scriu din picioare, după cum se poate vedea cu ochiul liber.