luni, 22 decembrie 2008

Legături

Un interviu interesant în Contrafort:

A. D.: În articolul „Scoţând limba şi lingând păunul”, Sławek Sierakowski scrie că tu încerci să realizezi un program similar cu cel al Elfridei Jelinek – „Când oamenilor li se vâră limba-napoi în gură, atunci aceasta dobândeşte o incredibilă putere explozivă.” Ai spune despre tine că, asemeni Elfridei Jelinek, te lupţi cu limba pentru a-ţi dobândi limba?

D. M.: Abia de curând am experimentat o străfulgerare de genul acesta. Am constatat că limba este cel mai puternic material exploziv, adică am conştientizat dintr-odată, probabil influenţată şi de faptul că am un copil, că omul veritabil începe atunci când începe să dea nume lucrurilor. Acel articol al lui Sierakowski a fost teribil de important pentru mine, căci el a scris nişte chestii la care mă tot gândeam de la o vreme: că limba este elementul de bază al minţii şi că a răzbate în limbă înseamnă a căpăta putere asupra omului. Tot ascultam la radio cântecele de genul „Te iubesc, se-ntorc păsările de la munte”, şi mă gândeam în sinea mea: uite, eşti o coafeză, auzi fragmentul ăsta de douăzeci de ori pe parcursul unei singure zile, şi când te întorci seara de la servici, îi spui soţului: Te iubesc, se-ntorc păsările de la munte, şi nu e suficient că o spui, dar o şi mai gândeşti. Sistemul îţi bagă limba în gură şi-ţi manipulează viaţa, dragostea, sufletul. Pentru mine e o chestiune foarte reală faptul că lumea, societatea, aşa cum este ea, vrea să umple oamenii cu strujitură, cu pilitură de lemn.


şi :
Bovarismul şi-a depăşit timpul, este foarte contemporan, pentru că tocmai contemporaneitatea creează astfel de lanuri de oameni neprefăcuţi, identici, „formataţi” (ca un hard disk), şi care se urăsc din cauza asta. Singurul drog pe care-l au la dispoziţie e chiar această dorinţă, ridicată în slăvi de cultura de masă, că cineva, în curând, îi va observa pe stradă şi-i va invita să participe la un program televizat sau la o emisiune radiofonică.

Pentru mine, cartea Dorotei Maslowska nu a fost o revelaţie, am apreciat-o moderat. Poate ar trebui să mă scutur de moderaţie, că-i tare confortabilă.

2. O carte din multele pe care le vreau: Cartea ruşinilor

3. Adler seamănă teribil cu un om care-a venit într-o zi să cumpere un radio uriaş pentru bunicul lui, iar peste 2 săptămîni a mai vrut un radio uriaş pentru preotul din satul bunicului.

Un comentariu:

Cristian SÎRB spunea...

Păi dacă lucrarea respectivă impune o reacţie moderată, de ce să te scuturi? Poate fi o reacţie de bun simţ şi atât. Şi eu aş vrea să mă năpustesc entuziast în stradă după fiecare carte şi să dau un urlet de izbândă, dar nu merge întotdeauna.

Important e că l-ai determinat pe "Stefan" să o cumpere. :)