Ce-mi place?

Îmi plac oamenii care iau viaţa aşa cum e, neîncercând să pară mai afectaţi decât trebuie de ceea ce se li se petrece. Fără planuri paranoide de viitor, fără încercări jalnice de a te manipula în folosul lor: râzând la toate glumele tale, izbutite sau ba, dându-ţi mereu dreptate şi apoi, cerându-ţi bani cu împrumut, cerşindu-ţi o aprobare fără temei sau legitimarea unor stupidităţi de comportament de-ale lor.

Vreau să stau la masă cu un prieten jovial şi cu nişte necunoscuţi. Să râdem şi să bem. Noi doi - ştim noi de ce, ei, crezând că ştiu ei de ce. Să mă prefac mirat, să admir cu exagerare, pentru a provoca mărturisiri intime, inutile. Aşa, doar de dragul zâmbetului interior.