Am încetat a scrie, de la o vreme, despre ziarele româneşti, fireşte, din perspectiva consumatorului dependent de presă. Nu aveam ce, dar aş fi putut să îmi dau şi eu câtuşi de puţin silinţa. Acum, când toţi suntem mai buni, mai drepţi, mai iubitori şi când sms-urile tembele şi prefabricate care încep cu fie ca... parcă mişcă nişte coarde ruginite în inimile noastre, m-am hotărât să scriu câteva rânduri rele, mârşave, ranchiunoase, intolerante despre ziarele autohtone.Am primit iarăşi un The Independent. Ancussa mi l-a adus (iar eu l-am întâmpinat ca pe moaşte, nu-mi permit un abonament) taman din Londra. Costă o liră sterlină, are 60 de pagini - ediţia de joi, 18 decembrie, ziua zborului ei spre casă. Articolele încep, aproape fără excepţie, ca nişte povestiri, ia priviţi: When a young student calling himself Barry Obama showed up at a small university in Los Angeles in 1980, he had one thing on his mind - meeting girls. Nu este un reportaj, este doar un obişnuit articol, dintre atâtea altele. Publicat la pagina a treia, intitulată NEWS. Mai către mijloc, ceea ce caut eu în orice jurnal respectabil: nu mai puţin de 7 (şapte!) pagini de editoriale, opinii şi dezbateri. Format compact.
Acestea fiind spuse, "obiectivul" meu - arătarea obrazului - a fost atins. Mai urmează să-i întreb pe exagerat denumiţii noştri "jurnalişti": nu vă crapă obrazul de jenă, nu vi se risipeşte şi puţina ştiinţă de scris când se întâmplă să vedeţi pe un stand o instituţie de presă ca The Independent? Nu vă inhibă asta un strop pofta de ieftinătăţuri şi precupeţisme? Ce spun eu, România nu deţine nici măcar o publicaţie care să aibă ţinuta unui Magyar Nemzet (încă apare sobru, alb-negru, pe o hârtie de invidiat) cu care un EVZ (cică ziar "serios", cu simpatii de dreapta) să se poată compara! Ce naiba visez eu la presa occidentală?În urma acestui nou contact sexualo-religios cu hârtia gazetei britanice, îmi va fi şi mai greu să caut şi să citesc pseudo-ştirile culese de ţoapele agramate de-şi zic ziariste în paginile idiot-multicolore ale EVZ, Gândul, Cotidianul. Practic, în balanţă cu orice ziar serios din vest, noi nu avem presă. Ceea ce se vinde la noi e şarlatanie, e risipă de celuloză. Jurnaliştii noştri tineri - nişte pulaci umili, care mai ieri umblau rupţi în fund, aduşi cu japca în capitală, constrânşi azi de propria prostie să scrie (chiar la cotidianele "centrale") doar despre problemele personale ale unor vedete de căcat, accidente atroce, aranjamente politice convenite în toalete. Alături, semnează nişte înlocuitori de ziarişti, luaţi cu împrumut din literatură, critică sau filosofie, înghesuiţi pe două firave pagini de opinii şi editoriale.
Numele acestei meserii de jurnalist ar trebui să fie o TM înregistrată în Occident. Iar românilor să le rămână în exclusivitate apelativul de mâzgălitori fără coloană, sclavi ai gusturilor joase ale publicului de ei de-format.
24 de comentarii:
... si nu credeti ca motivul pt care se intimpla asta este ceea ce se tot spune - anume ca publicul asta cere, jurnalistul asta ofera?
ce public exista in gt. britain & ce public exista la noi?
din pacate insa, tendinta de tabloidizare este universala... si este o tendinta datorata SI bloggerimii de pretutindeni: in momentul in care 'demonstrezi' ca jurnalismul nu inseamna 'mare lucru', ajunge sa insiri niste cuvinte (online sau on paper), sa ne mai miram ca meseria de jurnalist coboara standardele tot mai mult...?
francezii numesc acest fenomen 'nivellement par le bas'; este tendinta 'fireasca' a oricarei democratii care invadeaza SI teritoriul culturii (iar jurnalismul face(a) parte din cultura...)
ps la multi ani, cum se cuvine
La multi ani!
DAR, nu am văzut urme de tabloidizare (îngrijorătoare) în Le Monde, L'Express, de pildă. Haideţi să ne punem de acord în vreun fel de data aceasta. Măcar pentru că e evident că sunteţi un avizat consumator de presă occidentală. Haideţi să nu găsim scuze acolo unde merită să criticăm. Eu unul, "ca blogger", nu mă simt vinovat pentru nivelul scăzut al presei de la noi.
Ar fi facil să răspundă alţii (noi) pentru nivelarea în jos pe care publicaţiile cotidiene de la noi o practică într-o veselie.
Cred că a devenit limpede cât de mult am nevoie de ziare, din păcate, chiar şi în halul în care arată ele în România. Nu am ce pune în loc. Eu nu fac aceste "demonstraţii" ca să vin eu din urmă cu soluţia mântuitoare, eu VREAU SĂ CITESC PRESĂ DE MARE CALITATE în România. Promit că îmi fac abonamente şi plătesc la chioşc, nu o să stau după ediţia online, că mi-e dragă hârtia.
Ce public exista in GB? Sunt in fruntea topului la capitolul consum de droguri, iar Marea Britanie are cele mai multe adolescente gravide, crimele curg si lista poate continua... Intr-adevar, poate au un mai mare respect de sine.
"Publicul asta cere"! Vesnica si obositoarea scuza. Eu nu imi amintesc sa fi cerut asa ceva de la domniile voastre, poate curca vecinului, o voi intreba si pe dansa.
Argumentele dumneavoastra puteau
fi gandite mai bine. Eu chiar cred ca publicul poate fi educat, doar ca foarte putini jurnalisti romani renunta la lene (si probabil la frica) si nu se pripesc sa scrie cu degetul mic de la picior, deh...e mai comod asa. La fel cum e comod sa dati vina pe bloggeri.
Asa cum in Marea Britanie pot exista si tabloide sau ziare adresate clasei de mijloc (ex. Daily Mail), la fel de bine pot exista si publicatii care iti cer un "efort" in plus de gandire.
Noah, sunt un om incrancenat si optimist.
Dvs vorbiti dspr o 'nisha' de citeva mii de cititori de calitate... Daca as fi un manager cinic (cinic sint, dar nu manager ;), v-as raspunde ca, pt 'atita tot', nu merita investitia!
Aveti o imagine simpluta asupra acestei 'industrii': adica scoateti cu totul din ecuatie patronul & extensiile sale, care cer NU calitate (asta risca sa 'alieneze' publicul 'targetat'), ci... randament.
Si astfel, 'Dilemateca' cu Tim Burton pe coperta e vinduta la pachet cu filmele lui Sergiu Nicolaescu...
Cit dspr cotidianele de 'mare calitate' - acestea, pur si simplu, NU si-ar scoate investitiile prin cei citiva mii de cititori.
Asta suna a cerc vicios, ne invirtim toti in el. Eu, de exemplu, nu cumpar Dilemateca plus filmele lui Nicolaescu, fiindca ma ingrozesc si ma revolta personajul si mitul, iar in mintea mea nu se asociaza revista cu filmele. Reversul: cind ma intereseaza o carte atasata Ziarului de Iasi, sunt prima, dar nu am citit niciodata mai mult de 5 rinduri din ziarul acela.
Pe de alta parte, sa gasesc in ziarele nationale subiecte asemanatoare celor din Click...e deranjant, disonant, necorespunzator. Norocul ambelor parti este ca industriei nu-i pasa de mine, ne-cititorul si ne-cumparatorul, nici mie de ea. But what about...cei carora le pasa? Ii trimitem sa citeasca 22 si Romania literara, daca tot nu le convine?
Well, de ce nu putea lipsi epitetul "simpluţă" din răspunsul dv? Zic doar aşa, ca să pot şi eu răspunde folosindu-mi mintea şi bunul simţ, şi nu, din nou, doar terminaţiile nervoase.
Încerc un răspuns cumpătat, şi simplu, şi clar ca lumina zilei: nu mă interesează "viziunea" asupra presei, vreau să cumpăr ziare ROMÂNEŞTI de calitate. Nu mă interesează nici bucătăria patronatului, deşi pot să înţeleg că exact aşa cum scrieţi funcţionează.
La noi, presa a parcurs în circa 5-10 ani tot drumul de la quality la tabloid. Şi, cum spunea Ancussa, nu ne-a mai rămas nimic serios de citit (în jurnalismul cotidian). Toate au trecut la "adversar". Cotidianul, Adevărul, Gândul, România liberă, au astăzi prea mult dintr-un tabloid şi prea puţin din quality. Timp în care Le Monde (trecând aproape de un faliment) sau Die Zeit, naiba ştie cum, îşi menţin ţinuta care le-a consacrat.
Eu nu-mi doresc presă cu orice preţ, adică orice soi de presă, ziar să fie. La fel, nu aş primi în nici un chip să lucrez la un ziar, dacă "target"-ul meu, dat de redactorul şef, ar fi viaţa privată a vedetelor, sau accidentele cu decapitări. Ce vrea presa românească, doar să-şi perpetueze apariţia? Celelalte funcţii au dispărut? Nu mai formează?
Mă rog, intrăm în detalii la care se pricepe mai bine CP-B sau I. Comanescu. Mă văd nevoit să repet ceea ce credeam clar: vreau să citesc o publicaţie similară lui Magyar Nemzet în româneşte.
Sunt cititor incurabil de ziare, nu analist media. Şi în această unică postură, de cititor, mă pronunţ aici.
Daca sinteti cititor de cotidiane de calitate, o sa va spun - sec - ca sinteti o specie pe cale de disparitie.
In plus, comparatia asta continua cu 'Le Monde', 'Financial Times' etc mi se pare nepotrivita: daca aceste titluri se mentin pe piata este pt ca, ACOLO, cineva le cumpara; la NOI, acestia ar fi f putini - deci e nerentabil...
Spuneti ca nu va intereseaza 'bucataria' presei; eu v-am oferit o explicatie din culise care explica - in parte - situatia; a nu tine cont de ea mi se pare copilaresc. A bate din picior repetind ca 'nu avem presa de calitate' nu rezolva nimic.
(Pe de alta parte, imi amintesc ca dvs. erati alergic si la recenziile dspr publicatii precum 'Vanity Fair'... sau la corespondente de afara... acum, brusc, 'strainatatea' devine un bun termen de comparatie?)
Ca sa inchei pe un ton realist (ceea ce nu inseamna optimist): DA, 'publicul asta cere'. Faptul ca aceasta propozitie a devenit un cliseu nu inseamna ca e mai putin adevarata. Dar aveti, desigur, libertatea sa nu acceptati realitatea si sa va mutati frustrarea in... virtual ;)
ps am folosit 'simpluta' pt a evita 'simplista'; era mai bine?
Bine, bine, nu ştiu de când e nepotrivit sau motiv de culpabilitate să-şi dorească cineva (care nu e jurnalist) presă de rang înalt şi pentru România.
Porniserăm destul de bine, acum nu mai ştiu câţi ani. Poate că, dacă nişte colegi de-ai dv nu ar fi cedat la presupusele cerinţe maneloide ale publicului, tabloul presei ar fi fost mai echilibrat azi.
Ce mă miră e că vorbiţi ca şi când nu v-aţi dori (pour une fois) exact ce-mi doresc şi eu: un ziar autohton credibil, bun, gros şi cald la fiecare dejun. Ca şi când, dimineaţa, aţi fi primul la coadă la Libertatea. Ceea ce nu aş putea crede nici cu dovezi. ;)
De ce reveniţi atunci, presupun, încărcat cu presă vestică, din fiecare deplasare de lucru sau în interes personal? Răspunsul, în caz că nu vă puneţi să negaţi că ar fi aşa, se află chiar în textul meu de mai sus şi chiar în recenzia aceea răspomenită la Vanity Fair.
Prin urmare, nu visaţi niciodată să găsiţi şi acasă aşa ceva? Pentru că asta e ce vreau eu. Asta e vina mea şi gândirea mea simplistă.
Învăţaţi-ne pe noi, simpluţii, să cumpărăm produse de calitate. Că sunteţi acolo, în miez, aveţi uneltele în mână, pâinea şi cuţitul - cum se spune. Nu pledaţi pentru graţiere, criticaţi, nu încurajaţi nivelarea prin resemnarea asta fericită (dv aveţi acces mereu la Vest, poate nu vă pasă, poate nu vedeţi cum Realitatea transmite uşi închise de la Parlament sau traficul de pe V.Prahovei ca breaking news).
Mă aşteptam să fiţi la fel de intransigent cum sunteţi cu filmul! Măcar 'gusturile îndoielnice' ale publicului pot fi discutate, corectate. Puneţi, vă rog, umărul la asta (că aveţi cu ce şi nu sunteţi fiecine, slavă Domnului) şi vom avea un an (sau mai mulţi?) nou fericit.
Hai să vă vorbesc despre presa sportivă...
Ca cititor înrăit al publicaţiilor de sport pot să spun tare şi răspicat că cele două cotidiene apărute la "bucale" se află pe aceleaşi coordonate descrise de tine Cristian şi practic... nu există alternative, sunt două şi proaste, atât prosportu` cât şi GSP-ul sunt mai mult decât superficiale, ambele se declară “number 1″, ambele tratează pe larg aceleaşi ştiri legate de steauadinamorapid, ambele promovează scandalurile şi grobianismul.
Toate articolele sunt făcute parcă “pe fugă”, la repezeală şi în bătaie de joc: dacă citeşti o cronică la un joc de fotbal îţi zici: “ăsta a fost la meci sau a băgat textul privind la TV, de a scris aşa puţin”. Păi, chiar şi eu scriu mai multe rânduri la cronicile echipei mele din Campionatul Judeţean şi ei nu-s în stare să înşire mai mult de 10 fraze la un meci de fotbal… Ca să nu mai zic de rezultatele campionatelor europene, aflate toate în juma` de pagină de ziar, fără clasamente şi fără alte comentarii, doar câteva ştiri desprinse de la partidele unde au evoluat mutusichivu sau alţi români… Jenant!
Dar n-o să închei într-un ton negativ şi insist să mă-nchin celor de la Fotbal Vest, săptămânalul tipărit în Timişoara ne arată întru-totul cum ar trebui să fie toată presa sportivă autohtonă, menţinând întotdeauna ştacheta sus şi arătându-ne că… se poate. Bravo domnilor de la Fotbal Vest, respecte deosebite tuturor!
nu mi se pare serios argumentul cu: publicul cere... chiar as crede ca e vorba de un oportunism economic, si jurnalistii care justifica calitatea scazuta a produselor media autohtone prin capriciile cererii imi apar precum eventualele justificari ale unui vanzator de droguri, arme, tigari, porno si alte lucruri pe care, chipurile, lumea le cere, adica sunt rentabile...
ceea ce stie orice student anul I la marketing/economie/finante este ca, daca nu exista cerere, ea poate fi...creata.
e o investitie la fel ca oricare alta, probabil povestea presei romanesti/moldovenesti e ca, precum orice alt tip de business, nu are rabdare sa-si educe un consumator fidel, vrea profituri maxime in intervale de timp minime, o luna-doua, trei... autoritatea unor Le Monde, Liberation, Die Zeit s-a cladit in zeci de ani, la noi, se vrea ziar bun in 2-3 luni de la lansare...
Păi asta era şi şi ideea mea, asumat simpluţă, pentru căci nu vine din dorinţa de a teoretiza sau demola jurnalismul on paper, ci din altă nevoie, mai pământeană: aceea de a avea ce cumpăra de la tarabă (adică, presă cu alte titluri decât: Îngropaţi în omăt, Prima ninsoare, Se mută ceasurile, etc).
Am avut 20 de ani pentru a ajunge la ce solicit eu. Timp suficient. Nenorocirea e că tirajele scad, în ciuda tabloidizării. Mă întreb, înţelepţii din marketing nu-şi permit nici o îndoială cu privire la efectele "soluţiilor" lor? Nimic mai adevărat că publicul cere, dar el poate fi învăţat să-şi ridice aşteptările.
Mă bucur că ni s-a alăturat aici cineva care să vadă lucrurile în altă ordine: nevoia de un anumit produs poate fi indusă. La fel cum nevoia asta generalizată de produse joase este rodul "efortului" aceloraşi jurnalişti care scriu doar pentru salariu, lipsiţi de orice vocaţie.
În acelaşi timp, când scriu despre jurnalism de calitate, nu cer să se situeze la nivelul Ideilor în Dialog, doldora de termeni heideggerieni, teologici, neologici. Calitate egal bine scris, mai mult text, mai multe dezbateri, subiecte selectate mai atent, ca boabele de cafea din reclamă.
Bun, atunci putem spune altfel: NU exista public pt publicatiile pe care le vreti! E prea putin - nu poate sustine tiraje care sa faca publicatia rentabila.
Este adevarat ca patronii vor profituri imediate, iar asta e valabil peste tot: pas de schimba aceasta mentalitate - 'vast program'!
Cit priveste tabloidele: am citit in 'Cotidianul' parerea lui Iulian Comanescu (= analist media) care sustinea ca, tocmai, tabloidele s-au vindut cel mai bine in 2008 (52% din totalul pietei!).
Pe de alta parte, cind am vorbit cu jurnalisti de afara, de la publicatii prestigioase (inclusiv 'The Independent'), acestia se plingeau tocmai de tabloidizarea lor progresiva! 'Libe' a avut (si mai are) mari probleme financiare, 'Le Monde' n-o duce nici el prea bine, iar 'scortoasa' presa britanica nu mai seamana, nici ea, cu ce era nici macar acum 10 ani...
Dspr ce vorbim??
Mi se pare, intr-adevar, simplist sa comparam o imagine idealizata asupra presei de afara cu una aproximativa asupra celei de la noi.
Nu este idealizată imaginea, este conformă cu sumarul atractiv al respectivelor publicaţii vestice. Nu sunt atât de "delusional" încât să-mi închipui ce nu "ezicstă". Până la urmă, nici nu este o imagine! Este o atitudine firească de cumpărător.
Vă asigur că (în afară de neplăcerea de a citi "epitetele" care mi se adresează) v-am înţeles demonstraţia, am priceput (era, oricum vizibil) ce vrea patronatul, recunosc că publicul pentru acele ziare "serioase" se împuţinează (că nu există, e fals, dv faceţi parte din el, deci suntem cel puţin doi, haha, funny), apoi ştiam că tabloidele vând bine peste tot.
Totuşi, abia prinsesem o pojghiţă de speranţă, după '89, în ce priveşte consistenţa presei de la noi. Pot, am voie să-mi doresc în continuare (şi în deplin contact cu solul realităţii) produsul de care am nevoie fără a fi numit simplist, copilăros, idealist?
Accept atât: conform cu definiţiile de azi, sunt un nostalgic (deşi pledez pentru o normalitate care a existat şi era prosperă, NU cu mult timp în urmă).
als,
cate ziare/reviste/publicatii serioase au incercat sa-si pastreze formatul si tinuta macar pentru o durata de 10-15 ani?
apoi, exista si alte scheme de finanatare decat "patronii capriciosi": granturi, contracte cu edituri, fundatii, site web, variante in limba straina, conferinte etc... cred ca, corelate, acestea ar mentine un ziar serios la linia de plutire...
altfel eventualul public cititor al unor publicatii de calitate e ca un copil: trebuie sa crezi in el, sa investesti sperante, griji, emotii, responsabilitate, chiar daca, la moment, e o bucata de carne capricioasa care vrea jucarii, bomboane si manele...
Vedeţi, de aia bat eu din picior şi-mi cer ziarul de dimineaţă, că-s ca un copil, am fost făcut dependent de ceva bun, mai vreau. :)
Ştie dl. Şerban foarte bine ce spunem noi acilea, dar nu şi nu. :)
Nu (va) pot spune decit:
wake up, it's the post-00s! ;)
Sigur, şi sper că tot pe acest blog vom afla şi vestea că s-a demodat şi sexul, aşa cum îl ştim: cu secreţii, erecţii, lubrefieri impudice, şoapte obscene şi, deci, revolute. Trecem la un sex mai curat, dacă se poate individual, solitar, iar dacă nu - virtual. Sau mai bine să revenim la interjecţie, la onomatopee, dacă logosul ţine de prăfuitul sec XX.
alt motiv pt care nu avem o presa cumsecade (ca, de altfel, nici o clasa politica ca lumea - cacofonia intentionata!), cu exceptiile de rigoare (care, cum se stie, confirma regula): halul in care ies din LICEU, nu din facultate, viitorii ziaristi!
parerea mea e ca in facultate ei nu mai invata literalmente ni-mic; dar din liceu STIU ca ies cu o ortografie/gramatica dezastruoase, fara exercitiul gindirii libere & critice, fara o cultura generala macar decenta...
iar cind ajung in facultate (stiu, pt ca le-am vazut lucrarile - iarasi, cu cele citeva exceptii de rigoare...), things can only get worse :(
CUM sa avem, atunci, o 'presa respectabila', sau ORICE altceva - medicii sint o catastrofa, inginerii s-au reprofilat, doar avocatii cistiga banu' cinstit ;) -,in aceasta tara, in aceste conditii???
Revin la ideea mea fixă cu cercul vicios. Studenţii de la medicină pe care i-am cunoscut pornesc toţi în primii doi ani cu aşteptări, speranţe, planuri de viitor (vor să salveze vieţi, adică)şi după încă un an-doi, fie pică în completă nepăsare(vor numai să treacă examenul), fie în cinism, fie în disperare. Este ceva în lumea noastră care nu lasă nepătată nici o voinţă de bine.
Acord total!
Aşa ziceau şi T.Ungureanu la Garantat 100%, şi nu numai pentru ca zicea domnia sa sunt de acord. Gustul pentru ziare, scris, ştiinţa ortografiei nu apar brusc, la 18 ani.
Spunea TRU că dacă nu simţi că te sufoci fără informaţia zilnică, culeasă din jurnale, că nu poţi realmente păşi pe stradă sau din somn în starea de veghe fără gazeta zilnică, nu ai ce căuta la Jurnalism. Este primul şi cel mai important examen (de conştiinţă?)pe care un aspirant la Jurnalism trebuie să-l treacă. Automat, cum scriaţi, asta se va regăsi în calitatea/consistenţa articolelor şi aspectul paginilor.
Dar studenţii noştri, majoritatea, nu citesc ziare. Nici măcar după absolvire. De unde naiba să înveţe măcar vag meseria asta?
pai, in principiu de la facultatile de profil...
dar ei, cum spuneam, au (inca) probleme cu ortografia!
ps mi-a placut fraza 'Este ceva în lumea noastră care nu lasă nepătată nici o voinţă de bine.', pot sa o reproduc in dilema? :)
Sunt oameni care fac aşa, atunci cînd copie un text: pe foaie scrie "iau", ei transcriu "i-au". Păi cum au trecut de bacalaureat? Dar de examenul de admitere in clasa a 5-a?
Ps. da :)
Sunt convins că Hiacint poate trece în Dilema chiar cu mai mult de atât. :)
Trimiteți un comentariu