luni, 1 decembrie 2008

URSS - Crima ca rutină

Rusia din zilele noastre este o ţară cu care, încă, nu se poate discuta (în sens reparatoriu) despre monstruozităţile comise în timpul regimului stalinist (în schimb, state ca România au fost obligate să plătească prompt, ani de zile, despăgubiri de război - în ciuda efortului depus după 1944). Înţeleg că în "marele stat de la răsărit" interesul pentru explicarea şi exorcizarea genocidului comis asupra poporului rus este minim, atrocităţile tratate cu indiferenţă, cu orbire, cu muţenie, cu teamă. Dar sovieticii nu s-au "mărginit" la atât, ci au "colectat" pentru a nimici şi elitele ţărilor estice proaspăt ocupate (vezi Polonia), ţări obişnuite cu actul dreptăţii, ţări demne, nu veşnice ştoarfe ale diverselor experimente ideologice! Pentru asta, autarhilor ruşi şi poporului lor docil li se va cere neîncetat socoteală. Tăcerea lor, ca răspuns, e una aproape violentă.

Katyn (peste 20 000 de ofiţeri polonezi masacraţi fără proces, fără vină) a fost posibil într-o perioadă în care Polonia se regăsea abandonată senin la discreţia Germaniei şi URSS (care şi-au găsit să facă paradă de eroism ieftin într-o ţară lipsită de orice apărare), iar inşi ca Churchill şi Roosevelt se deosebeau prea puţin, în ce priveşte predispoziţia sau complicitatea la crimă, de Stalin. Doar că ce au făcut ei se numeşte azi, eufemistic, pragmatism, au făcut-o în numele luptei antifasciste (unde le era antifascismul la Muenchen, când au cedat Cehia sau la 1 septembrie 1939?). Încerc să contribui şi eu la neuitare, postând acest link -
Memorialul Katyń 1940 online. Citiţi despre Masacrul de la Katyń - Wikipedia, urmăriţi recentul film al lui A. Wajda. Nu uitaţi! Dacă nu ştiaţi, informaţi-vă acum. Odată citind, NU UITAŢI! Este vorba de bestia din vecini. Bestia care zace ne-moartă în însăşi secretomania conservată până azi la adăpostul supuşeniei şi "umilinţei" îndelung literaturizate ale unui popor totuşi imprevizibil, în vâscozitatea greu de pătruns a patetismului său revoluţionar (de faţadă) mult cântat, privit cu simpatie de intelighenţia occidentală - paravan pentru crime atroce.

2 comentarii:

vasgar spunea...

excelent punctat!
sunt total de acord cu acest comentariu.

Cristian SÎRB spunea...

Mulţumesc.

Resentimentele-mi sunt reale, transmise din tată-n fiu, nu mi-e jenă să admit că scriu din nelecuită frustrare, nu am viziunea rece a istoricilor.

De am fi avut şi noi politicieni curajoşi şi fermi precum au polonezii şi popoarele baltice, am fi reuşit să obţinem măcar reparaţii "morale" pentru crimele sovietice.