O să notez scurt despre Animal pe moarte de Philip Roth, lectură încheiată azi: lucrătură desăvârşită. Un roman pe care l-aș înscrie în „şirul” de mătănii literare (alături de ultima tradusă în româneşte: Everyman) închinat de Roth, după 2000, trecerii, absurdului inerent acesteia, vecinătăţii morţii, spaimei de moarte. Suflet viu, curios ca la 20 de ani, animat din belşug de dorinţe, într-un trup ce ameninţă să nu mai răspundă, descompunându-se, împuţinându-se de viu. Roth se instalează confortabil în top 10-ul meu cu scriitori.
3 comentarii:
Recent am văzut filmul cu rădăcinile în cartea asta, Elegy se numeşte. Trei cuvinte: superficial, agreabil, păcat.
Am fost o norocoasa, prima carte pe care am citit-o de Roth a fost The Dying Animal (mi-a daruit-o cineva in engleza).
M-am indragostit de el la prima citire. De-atunci am devorat tot ce am gasit scris de el.
Hei, chiar mă gândeam, în timpul lecturii, că este o carte pe care nu m-aş da în lături să o citesc în original.
Trimiteți un comentariu