Stefan, "zi gerrrmăn"

Mi s-a părut azi neverosimil ca un neamţ să se numească Stefan (stadt, spiel, sport, stange, strasse, ş-ul care spurcă cuvântul), rostit Ştefan, îţi vine să te tragi cu dânsul de bretele când auzi chemându-l: Stefaaaan, ca pe plaiuri moldave, şi să nu-l iei în serios - aşa cum cu un neamţ get-beget nu se cade, în faţa lor tre' să înţepeneşti întru admiraţie, mamă, uite un neamţ!, corect, rect, inflexibil, mare meşter ce-şi mănâncă din cur de avar ce e şi fumează, cu degete galbene, ţigări lipite cu limba-i ariană.

Eu ce să fac între timp, până mă obişnuiesc, spune şi tu, măi Stefane, ce pot întreprinde, adică, vorba cuvântului, să prind între, ca să umplu ce-i de umplut, nu timpul, ci singurătatea şi urâtul care s-au cuibărit din nou între coastele mele bucuroase de oaspeţi, o solitudine fără oglindă şi fără ecou, una care nu mă mişcă, nu mă mută din loc, nu mă trimite şi nu mă solicită nicăieri, nu-mi dă nici un ţel, o misiune, un rol, eu cu tine vorbesc aici, măi Stefane, nu cu pereţii!, nici cu paturile astea îmbrăţişate şi pătate fără nădejde de serii şi serii de copii răsfăţaţi, nespălaţi, înstăriţi ori pârliţi

la ce bun să ţin socoteala semnelor de întrebare, când fiecare cuvânt pe care-l scriu e, de la sine înţeles, o întrebare nepusă: singura certitudine pe care o am, în rest - doar supoziţii, bănuieli, amintiri dezagreabile, ştii tu cum e să-ţi aminteşti ceea ce nici măcar nu ai trăit vreodată, neîncrederea pură, nelămurită şi rămasă aşa încă din vechime, răspunsuri neprimite la întrebări nerostite, e de groază când se ridică toate din locul lor de veci şi-mi fut o vizită inopinată în alt chip decât prin obişnuitele înţepături de panică în inimă şi cu potop de efedrină în sânge, Stefan

poate te reţin, poate ai altă treabă, poate e vreo femeie la mijloc, cu care te pregăteşti să te culci, nu cu mai multe femei - iepuraşi digitali din playboy, ci cu una adevărată, întrupată, cu aluniţele lăsate la locul lor de photoshopul lui Dumnezeu, caldă în pat, lângă tine, recunoşti că, ştiind-o respirând alături, parcă simţi că zăboveşte clipa aia, parcă tinereţea ta puţin cam ofilită începe să fie mai răbdătoare, iar bătrâneţea acceptă să întârzie puţin, cu femeia ta atât de aproape, te încumeţi cu uşoară nesocotinţă să-i întorci spatele, dacă ţi-e somn, să adormi tranchilizat de o nepăsare fără margini, de tihna lui a avea: una, o

nu ştii cum e să aştepţi telefoane, nu cântăreşti promisiuni neonorate, nu contabilizezi patetismele proprii, scăpate din gură sau din pix în orice împrejurare, mostre "profunde" din filosofia bărbaţilor, de felul: aşteptând prea îndelung femeia, te poţi trezi că ţi se strecoară nehotărârea în trup, totul începe cu articolul nehotărât, căci te mulţumeşti cu o femeie, una fără nici o semnificaţie, refugiu pentru penis, şi apoi cu alta, cu altele, oarecare, o, alta, nişte... până la deplina reîntoarcere în nămolul promiscuu din care - în urma unei zdravene sperieturi şi cu un imens efort de voinţă - te-ai smuls nu de multă vreme, îngreunat cu o desagă de acuze, numeroase şi nedrepte, speriat, cum ziceam, pentru totdeauna,

nu-mi place să recunosc, măi Stefane, sau, de ce nu, măi Siegfride, dar v-aş invita pe amândoi la o bere chiar acuşica, de ce să mai zăbovim şi să ne tot scriem mesaje costisitoare, declaraţii de dragoste prefăcută, Siegy, dubistderliebstedeutschemenschdenichjemalskennengelernthabe, apoi nimic, că nu-l cunoscusem decât ca pe un fin şi de folos deţinător de celular, un curier între mine şi ea, un util hermes fără aripi la sandale, ce, parcă ar conta altceva!

dar nu putem slobozi vraişte copiii răsfăţaţi, nespălaţi, înstăriţi ori pârliţi prin cabana asta şubredă şi, Doamne apără, inflamabilă, mai bine doar să-mi imaginez cum vii în camera mea la noapte, baţi la uşă, în mână - lumânarea consumată, eşti îmbrăcată în cămeşoi lung, alb, transparent, ce pare a tremura pe tine în lumina incertă a radiatorului electric cu un ochi ars şi a lumânării cu fitil plăpând, ce politicos te-aş mai primi în patul meu şi te-aş cuprinde, ca să uit de sihăstrie, mai întâi asta şi mai încolo treburile omeneşti, prea omeneşti, de fapt, ştii ce?, cum hotărăsc simţurile, tu nu te poţi opune, în orice caz, o noapte umplută cu o femeie, cu o nehotărât-articulată, cu una din multe altele, e o noapte de pierzanie, epuizată în virtutea speranţei mele de a mă reîntregi alipindu-mi-te

dacă te-ai alungi lângă mine, nu, nu tu, Stefane, şi te-aş încleşta în braţe şi aş coborî orbecâind cu un pahar gol la intrarea în trupul lăudat (din vârful degetelor cercetez dacă s-a maturat sucul vieţii), tu ţi-ai da pe loc seama că trebuie să fi rătăcit de ceva vreme în căutarea ei, a femeii articulate, te vei simţi îndată întrebuinţată ca un mijloc fix, nu pe tine te vreau, şi mă vei împinge în silă, ridicându-te, luându-ţi smucit cămaşa lungă, albă şi străvezie de pe răstaniţa patului, fără altă discuţie

tu faci cursuri să-ţi îmbunătăţeşti dialogul, eu fac antrenamente pentru a-mi păstra minţile şi mă gândesc la noi pentru amândoi deodată, mai sună-mă, Stefan, pot să-ţi zic Fane?, de pe acum ne cunoaştem bine, ţi-am făcut servicii, faxul nu l-am primit, aprecierile mai târziu, cum doreşti, Fănică, nu te grăbi, take your time, watch tv and have some tea, îţi face bine la stomac, cearcănele se vor estompa cu timpul, avon a descoperit illuminexul, doar să fii precaut, întinde crema în porţiunea special delimitată de sub ochi, iar dacă apar alergii, consultă şi tu un poticarăş, nu te jena, fii şi tu mai voluntar, Stefane, impune-ţi şi tu cu mai multă tărie voinţa, nu fi degenerat, eşti neamţ, nu trăi doar cu bere, ia o stalinskaia, crezi că te voi turna superiorilor, supervizorilor, statului care finanţează "proiectele" tale sociale de parazit onegist, înlocuieşti femeia cu o femeie, articolul hotărât, împăcat cu sine, cu unul indecis, nedefinit, îţi dă o rezultantă R cu care poţi face ceva, de exemplu, te ştergi cu ea la cur, Stefane.