Odată luat BAC-ul, fraudulos desigur, românul se şi crede intelighentul şi educatul care, de fapt, nu e; acoperit de note imense la materii la care timp de 4 ani a obţinut rezultate de avarie. Azi nimeni nu mai ia sub 9 la limba română, dar nici la limba străină! În schimb, câţi nu scriu noştrii, cinci metrii, copi în loc de copii, termina-ţi în loc de terminaţi, închide-ţi uşa, sau folosesc onomastică (ziua numelui - am întâlnit asta și în traducerea romanului O lume pentru Julius) în loc de „zi de naştere”...
Românul are o capacitate uimitoare a se „molipsi” (citeşte: deştepta) intelectual de la nişte note fictive, luate pe nedrept. Apoi, odată „dăşteptat”, mai aspiră şi la facultate! Deşi e submediocru. Românul prost, de 18/19 ani, devine subit „dăştept” şi amnezic (uită cât a copiat, uită de „rezolvarea” subiectelor cu sprijinul pilelor sus-puse), deîndată ce se vede cu diploma de BAC în mână, având trecută pe verso media generală: 9,66.
De ce vor părinţii note mari, măsluite, pentru copiii despre care ştiu ei bine că nu s-au omorât cu învăţătura? În mod normal, ar trebui să fie conştienţi că în viitor competenţa odraslelor va ieşi la iveală. Normal, am scris?... Păi, în România nici măcar companiile private, „capitaliştii”, nu promoveaza valoarea şi meritul, ci tot nepotismul, familismul primitiv, clanul. Aşadar, falsul grosolan are toate şansele de-a fi perpetuat până la pensie, pe care românul nostru o va putea încasa chiar anticipat, pentru un handicap imaginar – neurologul şi/sau psihiatrul nu ar trăi bine? –, parafat cu ştampila înmuiată-n mită.
17 comentarii:
bineinteles, totul este relativ... din categoria celor despre care vorbesti mai fac parte si vreo 20% cu note luate pe drept. ca sa nu mai spun ca multi care ar fi trebuit sa ia note mai bune ajung la mana comisiilor si se capata cu niste note mediocre...
din pacate asta-i sistemul romanesc...
9,66, nota nefasta! Nota mea la bac. :) Ai prin multe locuri dreptate, nu mi s-ar mai fi parut asa o coincidenta daca n-as fi citit chiar azi-dimineata chestia cu exorcizarea si as fi ramas impresionata. :)
Din nefericire, viaţa într-un oraş mic implică şi cunoştinţe "largi" despre absolvenţii de liceu, ne salutăm, ne călcăm pe picioare din cauza spaţiului restrâns.
Am râs în hohote an de an, văzând cum micii mei prieteni iau 10 la franceză (acolo unde eu am luat 8,30), materie la care le făcusem temele cu regularitate şi cu nesfârşită bunăvoinţă şi dorinţă de a exersa...Disciplină la care se dovediseră în mod repetat şi iremediabil needucabili. 10???
Şi nu aş spune tocmai că "am dreptate", adică nu aş folosi această expresie. Ar însemna că inventez aceste ştiri dezgustătoare despre bac. Nu, nu le inventez. Nici măcar nu le exagerez.
Trecerea bacului se cumpără cu fondul clasei, cu protocolul baroc pentru comisie, notele excepţionale (ale tembelilor) se cumpără cu euro, mobilier, pile înalte.
Şi mai sunt cei 20% care îl iau cu un 9,66 meritat.
Camelia, despre ce coincidenţă scriai?
Nu cred că foloseşte nimănui să definească un lucru, în cazul ăsta sistem de educaţie, prin excepţiile lui. Nu e normal 20% pe merit, 80% pe noroc şi diverse moduri de forţare a norocului. Nu fac parte din normalitate 12 ani de ucidere lentă a curiozităţii şi pasiunii, de tocare a încrederii în sine şi în lume. Anii de şcoala din România sunt ani de handicapare, nu de educare, iar faptul că privim către ei nostalgic şi înţelegător nu îi salvează.
Ai dreptate, acuma ia toată lumea bacul sau mă rog... vreo 93 %. De exemplu când am dat io în 1998 a fost "tragedie" naţională deoarece doar 65% au luat "marele" examen... Din fericire m-am aflat şi eu printre cei admişi... :)
Citiţi aici un articol de pe vremea aceea, un an în care cei de la Minister s-au răzbunat pe noi, elevii, deoarece am ieşit în stradă protestând împotriva ministrului învăţământului şi a Ministerului pentru că au vrut să schimbe sistemul examenului de bacalaureat în timpul anului şcolar în curs...
http://www.ziua.net/display.php?data=1998-07-06&id=10307&kword=promovabilitate+bac
Refuz să cred că 93% elevi dintr-o clasă (chiar şi dintr-un Colegiu de elită) se califică pentru Universitate. Or, în ultimii aproape 10 ani, asta se petrece. Buluc, cu toţii, la uşile facultăţilor.
Refuz, pentru că ştiu care e calitatea profesorilor de azi şi dezinteresul pentru învăţătură al elevilor. Dar nu numai din aceste motive. În orice societate, chiar şi în cele superperformante, procentajul de 93% aspiranţi pentru sistemul universitar ar fi extrem de exagerat, ridicol, incredibil.
Doar că românii sunt cei mai puţin dispuşi să recunoască nivelul lor scăzut de pregătire după 12 ani de şcoală. Autoevaluarea sinceră, autosituarea cu bun simţ exact la locul meritat sunt gesturi rar întîlnite aici.
Păi, cunosc amicuţi şi foste iubiţele care au absolvit de curând învăţământ superior. Indivizi care, în USA, să zicem, ar fi făcut cel mult o onorabilă Şcoală de meserii. Dar au avut robă şi tocă la festivitatea de încheiere? Au avut! De parcă ar fi absolvit cel puţin Oxford!
Draga Cristi, tare aş vrea să prindem ziua în care să facem analize pozitive asupra a tot ce mişcă în ţara asta legate de sănătate, învăţământ, transporturi, sport, ca să dau doar câteva exemple, să nu ne mai fie greaţă cănd ne lovim de realitatea atroce care ne înconjoară...
Nici o plăcere nu am fiind un observator negativ. Singurul lucru pozitiv despre ţară care îmi vine spontan în minte în acest moment este legat de parfumul teilor ce cade greu peste oraş dinspre deal. Dar asta nu are nimic de-a face cu oamenii locului.
Citisem dimineata "I still have you inside of me" si m-a pus pe ganduri. Apoi ai scris despre bac si ai ales la intamplare, o nota, nota mea de la bac. Asta mi s-a parut o coincidenta, dar despre bac nu vreau sa vorbesc pentru ca mor cand vad la stiri: "S-au constatat scurgeri de informatii la cateva centre de examen", oamenii astia persevereaza in naivitate, sunt sigura ca la 90% din centrele de examen AU FOST scurgeri de informatii, iar 90% e un procent mic. Bacul si examenele de facultate sunt din ce in ce mai putin importante din cauza felului in care sunt tratate, de catre invatamant si de catre elevi, asa ca... cred ca e intelept sa ma resemnez.
Nu, resemnare nu! Dar nu poci eu controla toate părerile şi toate atitudinile.
draga Cristian Sirb, eu la bac, aveam un prieten (stralucit la istorie, nu stiu cum naiba reusea) care cu vreo saptamana inainte intreba usor tâmp cine e Riga Crypto? A luat, in sunete de trambita, 9 si vreo 40 zeci si ceva, la acelasi (pardon: acel-asi) examen la care subsemnatul care cocheteaza mai mult sau mai putin cu limba romana nu a reusit mai mult de un 9, 9,10...
Eu la (mă scuzaţi) oral am ştiut dinainte să intru că voi schimba subiectul. Şi l-am schimbat. Aşa am pierdut un puct gratis. După ce că 4 ani am avut note de excepţie la română...
Dar mai credibil aşa, decât să fii pe marginea corijenţei şi tatăl medic, vameş, funcţionar de primărie sau etc să-ţi cumpere inteligenţa abia în iunie.
Foaia mea circula prin toata sala la examenul scris la matematica, ma intorceam 2 secunde la colega din spate, iar cand reveneam supra lucrarii mele era disparuta de pe banca. Nu vreau sa ma mandresc cu asta pentru ca greselile de neatentie m-au costat scump la nota, in timp ce unii care au copiat de la mine au luat note mai mari. Apoi greseli colosale de scriere si exprimare ale colegilor mei stau marturie in albumul meu, dar asta nu a fost un impediment sa primeasca note de 9, faceam parte dintr-o clasa de "VIP-uri", nu se cuvenea (!!!) sa primeasca note mici.
Oricum, pf. Cosma, om cu experienta in masluirea notelor la BAC, m-a ajutat sa inteleg care e procedeul in notare:
- Ce nota ai?
- 9.
- 9,15 iti convine? Sau hai 9,30...sau cel mai bine 9,50!
God, Anca, cu delicateţe spun: Vomit! Chiar aşa, bă, bănele! Unde fugim de acasă?
Unde vedem cu ochii, dar musai sa fugim!
Ce tari sunteţi măi...! ;)
Trimiteți un comentariu