Postfoto-ul

Noaptea la 1 ştergeam pereţii. Mă gîndeam la o fată frumoasă, care flămînzea pentru trendiness, cu atîta încăpăţînare şi atît de senină; spunea că în poze orice e mai frumos, de exemplu, un şir de bănci aproape putrede înseamnă artă, o pereche de şosete, un cîine de pe stradă. Pe urmă, fata era în stare să-mi explice subjonctif-ul şi condiţionalul de zeci de ori, deşi nici acum nu ştiu ce şi cum, mai exista şi o franţuzoaică, prozatoare, care scrisese o carte pornind de la un album de fotografii.

Sandalele se topesc în asfalt. Trebuie să-mi iau o pălărie (un sombrero)