Cu o privire fugară, nu şi furişă, îşi verifică sumar şi rearanjă poziţia corsetului, surâzând apoi lumii cu bucuria izbânzii vremelnice în ochi. Linia trupului îi fusese deja scrutată în amănunt, tot prin tehnica voyeurismului fugar şi aparent detaşat, de toţi bărbaţii din preajmă. În fiecare zi se delecta adâncindu-se în conversaţii stufoase cu intelectuali şi artişti, simţind o satisfacţie de multe ori pe cale să o sufoce, după care mergea şi agăţa tractorişti unsuroşi, cu penisul erect la orice oră şi la comandă, oferindu-li-se cu totul, îmbibându-se cu mirosul lor de motorină arsă cu gândul la acei intelectuali pe care îi considera nevolnici, pesemne, sau devitalizaţi, din moment ce îi deposeda în mintea ei atât de lesne de orice potenţă sexuală.Ştii ce mă interzicea, provocându-mi o inexprimabilă furie interioară şi neputinţă, în copilărie? Ţocăiturile neverosimile ale actorilor americani, zgomotul pleoscăit pe care-l produceau gurile lor sărutându-se. Probabil că din acest motiv eu urmăresc atât de tipicar să nu scot vreun sunet când mă sărut. Plescăitul gurilor lor mă inhiba, mă făcea şi mai timid când mă uitam la tv (obiect familial sacru) împreună cu părinţii, aproape că simţeam o greaţă isterică. Eram, presupun, inconştient confruntat cu propriile-mi „vinovăţii", cu propria tentativă de viaţă sexuală, pe care o socoteam de neexteriorizat la acea vârstă, chiar dacă îşi cerea „drepturile" cu stăruinţă.
Un comentariu:
eu în dispoziţia pragmatică: cred că pupatul zgomots e aceeaşi formă de dramatizare ca declamatul în teatru. probabil e ceva cu iradierea excitaţiei, întotdeauna e ceva neuro :(
eu în dispoziţia nepragmatică: să scrii.căci cred că mintea mea parazitată are nevoie de aşa evadări.
Trimiteți un comentariu