Mi-aş fi dorit, visez, de fapt, în fiecare zi, ca Regele Mihai I să fi împlinit acum doar 50 de ani, să fie în plină formă (cum e şi la vârsta pe care o are) şi să fie garantul tradiţiei, al demnităţii şi suveranităţii ţării noastre din poziţia care i se cuvenea, de jure, în 1990: cea de monarh al României libere.
Să nu fi trăit, forţaţi de "voinţa" actuală a electoratului de tip "om nou", într-o orânduire republicană, populată îndeosebi cu golani, mitici şi mitocani, aleşi democratic de golanii, miticii şi mitocanii din popor. Traian Băsescu, Crin Antonescu, Hrebenciuc, Iliescu, Boureanu, Văcăroiu (ah, sonore şi "elegante" nume mioritice!) să fi fost nevoiţi să îmbrace haina strâmtă şi nepotrivită pentru caracterul lor a protocolului de la Curte şi să se mulţumească ocupând "demnităţi" de executanţi, adică din acelea ce implică bătut pe burtă una bucată popor, sfaturi de taină în cârciumi, lecturi din Marx şi visuri staliniste, intrigi de balcanici neisprăviţi: elementul lor naturel, adică.
Imaginile cu Regele şi Regina întorcându-se pentru totdeauna la Peleş nu mi-au produs nici cea mai mică bucurie. Dimpotrivă, deznădejde, senzaţie de iremediabil. "Reparaţia" nu mai e posibilă, deşi retrocedarea aşa a fost denumită. Familia regală redusă la statutul tembel de "simbol" (nu prin voinţa Majestăţilor Lor!), muzeificarea sa cu zile, sunt gesturi definitive, de înmormântare a ideii monarhice în România. Generaţia i-pod nu va putea fi convinsă să voteze DA la un eventual referendum pro/contra monarhie. Ce spun eu, nici nu va putea fi scoasă de pe messenger pentru atâta lucru.
Din câte am înţeles, la 10 Mai 2009, cuplul regal îşi va aniversa nunta de diamant, 60 de ani de la căsătorie - aşa menţionează EVZ (nu s-a verificat). Ce pot face, să mă bucur că se aştern anii peste uitarea şi nerecunoştinţa noastră? Să merg şi eu acolo, la Pelişor, gură-cască, pentru a vedea cum imposibilul este ridicat la rang de certitudine?
Să nu fi trăit, forţaţi de "voinţa" actuală a electoratului de tip "om nou", într-o orânduire republicană, populată îndeosebi cu golani, mitici şi mitocani, aleşi democratic de golanii, miticii şi mitocanii din popor. Traian Băsescu, Crin Antonescu, Hrebenciuc, Iliescu, Boureanu, Văcăroiu (ah, sonore şi "elegante" nume mioritice!) să fi fost nevoiţi să îmbrace haina strâmtă şi nepotrivită pentru caracterul lor a protocolului de la Curte şi să se mulţumească ocupând "demnităţi" de executanţi, adică din acelea ce implică bătut pe burtă una bucată popor, sfaturi de taină în cârciumi, lecturi din Marx şi visuri staliniste, intrigi de balcanici neisprăviţi: elementul lor naturel, adică.
Imaginile cu Regele şi Regina întorcându-se pentru totdeauna la Peleş nu mi-au produs nici cea mai mică bucurie. Dimpotrivă, deznădejde, senzaţie de iremediabil. "Reparaţia" nu mai e posibilă, deşi retrocedarea aşa a fost denumită. Familia regală redusă la statutul tembel de "simbol" (nu prin voinţa Majestăţilor Lor!), muzeificarea sa cu zile, sunt gesturi definitive, de înmormântare a ideii monarhice în România. Generaţia i-pod nu va putea fi convinsă să voteze DA la un eventual referendum pro/contra monarhie. Ce spun eu, nici nu va putea fi scoasă de pe messenger pentru atâta lucru.
Din câte am înţeles, la 10 Mai 2009, cuplul regal îşi va aniversa nunta de diamant, 60 de ani de la căsătorie - aşa menţionează EVZ (nu s-a verificat). Ce pot face, să mă bucur că se aştern anii peste uitarea şi nerecunoştinţa noastră? Să merg şi eu acolo, la Pelişor, gură-cască, pentru a vedea cum imposibilul este ridicat la rang de certitudine?
4 comentarii:
Aci ai mare dreptate, generatia i-pod, cum ii spui tu, nu va fi scoasa de pe messenger pentru a merge la vot,hm...poate daca s-ar organiza ceva online, ar scoate 10 procente din tinerimea care lancezeste cu ochii infipti in webcam.
Mah, am rasfoit si eu albumele "regale" editate de Humanitas si sincer toate fotografiile mi se pareau cam ireale. Ma intrebam daca intr-adevar au existat acele vremuri.
Cu toata frumusetea reginelor si printeselor noatre, in memorie mi-a ramas draga fotografia aceasta cu regele Mihai pitic-pitic. Nu stiu... poate mi-s mie dragi pruncii in ultima vreme. :)
E irezistibil Mihai I copil!
Păi, în comparaţie cu pozele cu Băsescu "pentru oameni", sunt ireale, dragă!
Heheh..da, aşa-i.
Îmi era greu să cred că am avut şi noi regii noştrii cândva. Încă îi mai avem, asta poate e şi mai trist oarecum. După atâtea gunoaie care ne-au condus, parcă ţi-e greu să crezi că au fost şi unii mai "răsăriţi" la putere.
Ma rog, "la putere" nu e potrivit cand vorbim de regii moderni, dar macar mai temperau din apetitul pentru furtisaguri al dambovitenilor politicii.
Cu puterea exemplului lor de unsi ai lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu