luni, 9 iunie 2008

La teatru

Am avut aşa:
o clădire luminată cît să-ţi vină să o mîngîi
o stea clipocind
un woody harrelson
mă miram în gîndul meu cum legumizarea şi boala spiritului stîrnesc hohote de apărare. Ca şi cum te-ai uita în oglinda întoarsă. Dar să nu ne luăm prea în serios.
o piesă bună, fără stridenţe (Alegerea lui Alexandru Sutto - cu ş, cu s, cu ţ, nu o să ştim, probabil cu toate).
dar poate că o fi avut ea stridenţe, însă aerul de vară şi un fluture aiurit...oameni frumoşi care stau ziua în vizuinile lor sau camuflaţi
şi o stranie detaşare
toate cele patru cărţi pe care le-am început încep ridicol
cred că nu-i bine.

Un comentariu:

Cristian SÎRB spunea...

M-am cam lămurit, nici un om cu hipercapacitate intelectuală nu poate citi în mod eficient, cu rost, 4 cărţi în paralel. Cred că o carte e făcută să i te dedici întru totul. Nu poţi trăda o carte cu alta. Tot ce am putut combina în mod fericit a fost Freud cu literatură. În rest, doar m-am minţit frumos! Cum că aş citi. De fapt, iroseam.